Murim de neciteaţa noastră viaţă de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Murim de neciteața noastră viață” este că a fost interpretată și ca o critică la adresa mișcării hippie, care a fost populară în Occident în anii ’60.

Păunescu a fost critic la adresa valorilor și stilului de viață promovate de hippie, susținând că acestea promovează lenea, non-conformismul și absența responsabilității. Astfel, poezia poate fi citită și ca o reacție la această mișcare culturală care a influențat și România în anii ’70 și ’80.

---

Murim de-atâţia ani şi-atâtea veacuri,
Murim degeaba, noapte ca şi zi,
Murim invidiindu-i pe cei vii,
Murim de răzbunarea unor fleacuri.

Murim de ştreanguri şi murim de tunuri,
Murim absurd de miere şi venin,
Murim de cei ce-au fost, de cei ce vin,
Murim de lipsuri şi murim de bunuri.

Nu ne putem ascunde nicăierea,
În gaură de şarpe sau în cer,
În faţa morţii, picotind stingher,
Cădem şi ne acoperă tăcerea.

Murim de moartea noastră neciteaţă,
Murim de neciteaţa noastră viaţă.

Rezumat extins la poezia Murim de neciteaţa noastră viaţă de Adrian Păunescu

Poezia „Murim de neciteața noastră viață” de Adrian Păunescu a fost publicată pentru prima dată în volumul „Scrieți despre mine” din 1980 și este considerată una dintre cele mai semnificative creații ale sale. În această poezie, autorul exprimă frustrarea și neputința pe care o simte față de societatea în care trăiește și de oamenii care o alcătuiesc.

Păunescu începe poezia prin a spune că murim nu din cauza lipsei de hrană sau de aer, ci din cauza neciteaței vieții noastre și a absenței unei direcții clare în existența noastră. El afirmă că oamenii trăiesc ca și cum ar fi drogați, mergând prin viață fără să-și dea seama de ce fac ceea ce fac și fără să aibă o misiune clară în viață.

Autorul continuă prin a critica indiferența și superficialitatea societății, afirmând că oamenii sunt prea ocupați cu banalitățile și cu lucrurile superficiale, ignorând problemele cu adevărat importante și aducând astfel doar suferință și dezamăgire în viețile lor.

În finalul poeziei, Păunescu își exprimă dorința de a-i ajuta pe oameni să își găsească sensul vieții și de a-i încuraja să acționeze cu mai multă pasiune și determinare. El crede că este important ca oamenii să își descopere pasiunile și să le urmeze, indiferent de obstacolele care pot apărea în calea lor.

Poezia „Murim de neciteața noastră viață” a fost adesea interpretată ca o critică socială asupra societății comuniste din România, care, la vremea respectivă, era caracterizată de lipsa libertății și de suprimarea individualității și a creativității. Însă mesajul ei este unul universal, adresat tuturor oamenilor care trăiesc prin inerție și își caută sensul vieții în lucrurile superficiale.