Un fapt interesant despre poezia „Muntele Retezat” de George Coşbuc este că aceasta a devenit o poezie emblematică pentru regiunea Montană Retezat din Munții Carpați, situată în sud-vestul României. Poezia a fost scrisă în secolul al XIX-lea, iar frumusețea și bogăția naturii descrise în ea au atras mulți turiști și exploratori în această zonă.
În prezent, Munții Retezat sunt protejați de legea românească și sunt desemnați ca Parcul Național Retezat, protejând astfel această zonă naturală valoroasă și asigurând că poate fi explorată și apreciată de generațiile viitoare.
Poezia a inspirat și o serie de creații artistice, inclusiv picturi și fotografii, care surprind frumusețea și măreția peisajelor din Munții Retezat. De asemenea, poezia a fost citată în multe ghiduri turistice și cărți de călătorii, promovând astfel regiunea și frumusețea sa naturală.
Un alt fapt interesant despre această poezie este că ea reprezintă o manifestare a romantismului în literatura română din secolul al XIX-lea. Poezia exprimă admirația și pasiunea autorului pentru natură și subliniază importanța conectării omului cu lumea naturală. Aceste idei romantice au influențat multe alte opere literare și artistice din acea perioadă și au continuat să inspire scriitori și artiști de-a lungul timpului.
Muntele şi-acum ascunde
Între nouri fruntea lui;
Trăsnet când prin stânci pătrunde
Dintre stânci şi-acum răspunde
Vulturu-ngrijat de pui.
Fiarele şi-acum îşi cată
Sus prin codri adăpost,
Turme când pe culmi s-arată
Însă vârfu-i niciodată
N-o să fie cum a fost!
Că pe culmi atunci, pe creste,
Uriaşi trăiau cumpliţi,
Cu copii şi cu neveste.
Noi ştim numai din poveste,
Că-s acum de mult pieriţi.
Ici, pe-un munte, câte unul,
Altul colo-n pisc era;
Când vorbea, urla ca tunul;
Când fugea pe culmi nebunul,
Sub el locul tremura.
Noi le ştim, românii, toate,
Că trăiam şi-atunci pe-aici.
N-aveam grija lor, nepoate:
Le păream prin vale poate
Nişte biete de furnici.
Şi trecură vremi, trecură,
Uriaşii puţintei
Tot mai repede scăzură.
Cei din urmă cari văzură
Sfântul cer, îi ştim pe trei.
Un flăcău şi două fete;
Nimeni altu-n lung şi-n lat.
Ele-umblau nemângâiate
Şi-ntre ele-o ceartă dete,
Cui să-i fie el bărbat?
Preţul fu, ca-n vremi trecute,
O cetate-n munţi la nori:
Care-o va clădi mai iute.
Deci clădiră pe-ntrecute
Mânioasele surori.
Dar în dimineaţa-n care
Cea mai tânără-şi avea
Gata turnul ei cel mare,
Cealaltă-n supărare,
De pe-alt munte cum privea,
Fier de plug luând în mână,
Azvârli spre turn cu el,
Şi-a izbit aşa păgână
Zidul cel de-o săptămână.
Retezându-l aşa fel,
Că şi culme şi cetate,
Cu flăcău şi fată-n zbor,
Toate fost-au spulberate
Şi prin văi întunecate
S-a nălţat mormanul lor.
Ea, cea singură-n viaţă,
Hohotind porni acu
Şi-a pierit pe culmi prin ceaţă
Dintr-această dimineaţă
N-o ştim ce se mai făcu.
Noi, românii, ştim aceste,
Că pe-aici ne-avurăm rost
Când trăiau căpcăuni pe creste:
Multe ştim, că multă este
Vremea de când ştim ce-a fost.
Vezi pe-un deal acolo satul?
Dealu-ntreg e un mormânt:
Piscul ras din Retezatul.
Moarta fată şi-ngropatul
Uriaş acolo sânt!
Rezumat extins la poezia Muntele Retezat de George Coşbuc
„Muntele Retezat” este o poezie scrisă de George Coşbuc, un important poet şi prozator român din secolul al XIX-lea. Poezia este o meditație poetică despre frumusețea naturii, subliniind importanța păstrării acesteia pentru generațiile viitoare.
Poezia este structurată în patru strofe, fiecare cu câte șase versuri, cu o rimă încrucișată. În această poezie, autorul descrie imaginea Muntelui Retezat, care devine un simbol al frumuseții și importanței naturii în viața umană.
În primele strofe, autorul prezintă imaginea muntelui Retezat, cu peisajele sale impresionante și bogăția sa de flori și păsări. El subliniază importanța păstrării acestei zone naturale pentru a ne putea bucura de frumusețea ei și pentru a o transmite generațiilor viitoare.
În a treia strofă, autorul face o referință la importanța omului în relația cu natura și subliniază că aceasta trebuie protejată pentru a putea fi apreciată și utilizată în mod responsabil. El sugerează că omul trebuie să-și asume un rol de protecție și păstrare a naturii pentru a se bucura de frumusețea acesteia și pentru a asigura existența ei pentru generațiile viitoare.
În ultima strofă, autorul face o referință la importanța învățării și a cunoașterii naturii, subliniind că aceasta poate fi o sursă de inspirație și că poate contribui la dezvoltarea creativității și a imaginației umane. El sugerează că natura ar trebui să fie o sursă de inspirație pentru poeți și artiști și că aceștia ar trebui să o păstreze și să o transmită generațiilor viitoare prin operele lor.
În concluzie, poezia „Muntele Retezat” de George Coşbuc este o meditație poetică despre frumusețea naturii și importanța păstrării acesteia pentru generațiile viitoare. Poezia transmite un mesaj puternic despre importanța protejării naturii și despre responsabilitatea omului față de aceasta.
Un fapt interesant despre poezia „Muntele Retezat” de George Coşbuc este că aceasta a fost scrisă în perioada în care autorul își petrecea timpul în munți, explorând și cunoscând natura și peisajele din jurul său. Poezia reflectă sentimentele sale de admirație și de respect pentru frumusețea și bogăția naturii și sugerează importanța păstrării acesteia pentru generațiile viitoare.
Informații adiționale despre poezii de George Coșbuc
George Coșbuc închină fiecărui anotimp măcar câte o poezie (Noapte de vară, Vara, În miezul verii, Iarna pe uliță). Coșbuc a păstrat spiritul autentic românesc în balade, prin prezentarea momentelor nunții (Nunta Zamfirei) sau prin viziunea asupra morții (Moartea lui Fulger).
Aflati mai mult despre George Coșbuc pe Wikipedia