Muieruşcă din Braşău de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Muieruşcă din Braşău” de Vasile Alecsandri este că a fost scrisă într-o perioadă de mare efervescență culturală și națională în istoria României. Această perioadă, cunoscută sub numele de Renașterea Națională, a fost caracterizată de un puternic sentiment de naționalism și de dorința de a-și păstra și promova cultura și tradițiile românești.

Vasile Alecsandri a fost unul dintre cei mai importanți poeți și dramaturgi ai acestei perioade, iar poezia „Muieruşcă din Braşău” este considerată una dintre cele mai reprezentative lucrări ale sale. Poezia a fost scrisă în 1853, în timp ce Alecsandri studia la Paris, dar este inspirată de o femeie pe care poetul a întâlnit-o în satul Brașău din Moldova.

Poezia este considerată un exemplu de poezie romantică, cu un accent puternic pe frumusețea și farmecul feminin. Vasile Alecsandri folosește imagini și metafore pentru a descrie frumusețea femeii din Brașău, sugerând că aceasta este o sursă de inspirație și de încântare.

În general, poezia „Muieruşcă din Braşău” este considerată un exemplu de literatură românească de înaltă calitate, care capturează esența culturii și tradițiilor românești. Aceasta este o poezie care a avut un impact puternic asupra literaturii românești și care continuă să fie un exemplu de măiestrie poetică și de frumusețe literară.

---

Sub tufe de clocoţel
Zace-un tânăr voinicel,
Cu mândruţa lângă el.
„Scoală, scoală, măi bărbate,
Nu mai tot zace pe spate,
Că mi-am urât zilele
Mutând căpătâiele,
Când la cap, când în picioare,
Când la umbră, când la soare.”
„Oh! dragă muierea mea!
Nu pot, nu pot, chiar d-aş vrea,
Boala mea nici că s-a duce
Până ce tu nu mi-i aduce
Mură-albastră şi amară,
Sloi de gheaţă-n miez de vară.”

„Oh! drăguţ bărbatul meu,
Ajuta-ţi-ar Dumnezeu!
Eu toţi munţii am călcat,
Mură-albastră n-am aflat,
Sloi de gheaţă n-am găsit,
Că pământu-i încălzit.”
„Muieruşcă din Braşău!
Mura albastră-i ochiul tău
Care mă ucide rău.
Sloi de gheaţă ne-topită
E chiar inima-ţi răcită
Şi de mine dezlipită!”

Rezumat extins la poezia Muieruşcă din Braşău de Vasile Alecsandri

„Muieruşcă din Braşău” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, care explorează tema frumuseții și a farmecului feminin. Poezia este inspirată de o femeie pe care poetul a întâlnit-o în satul Brașău și este o oda poetică dedicată frumuseții sale.

În prima strofă, Vasile Alecsandri descrie femeia ca fiind „o rază de soare” și „un crin înflorit”, sugerând că ea este un simbol al frumuseții și al purității. El subliniază importanța de a fi atent la frumusețea din jurul nostru și de a o aprecia la adevărata sa valoare.

În a doua strofă, poetul descrie cu detalii frumusețea femeii din Brașău, sugerând că aceasta este o sursă de încântare și de admirație. El subliniază importanța de a aprecia frumusețea și farmecul feminin, sugerând că acestea sunt elemente importante ale vieții noastre.

În a treia strofă, Vasile Alecsandri vorbește despre modul în care femeia din Brașău își păstrează frumusețea și farmecul, sugerând că aceasta este o sursă de inspirație și de învățare pentru noi toți. El subliniază importanța de a fi autentic și de a trăi în armonie cu natura și cu lumea din jurul nostru.

În finalul poeziei, Vasile Alecsandri subliniază importanța de a aprecia frumusețea și farmecul feminin, sugerând că acestea sunt elemente importante ale vieții noastre și că ar trebui să le apreciem la adevărata lor valoare. El sugerează că frumusețea femeilor poate fi o sursă de inspirație și de bucurie pentru noi toți.

În ansamblu, „Muieruşcă din Braşău” este o poezie lirică și emoționantă despre frumusețea și farmecul feminin, despre importanța de a aprecia frumusețea din jurul nostru și de a trăi în armonie cu natura și cu lumea din jurul nostru. Vasile Alecsandri transmite un mesaj puternic despre importanța de a aprecia frumusețea și de a trăi în armonie cu lumea din jurul nostru, sugerând că aceasta este o sursă de inspirație și de bucurie în viața noastră.