Movila lui Burcel de Vasile Alecsandri

Poezia „Movila lui Burcel” de Vasile Alecsandri este o baladă în care se descrie povestea unui tânăr călător care descoperă o movilă misterioasă în mijlocul pădurii. El află apoi că această movilă este făcută din pământul adus de la mormântul unui cavaler care a fost ucis într-o bătălie cu turcii.

Poezia este plină de elemente fantastice și supranaturale, precum apariția unui schelet care îi vorbește tânărului și îi arată locul unde se ascunde comorile cavalerului. Totuși, mesajul poeziei este unul moral, subliniind faptul că bogăția și puterea trecătoare nu sunt comparabile cu virtuțile morale și cu onoarea.

Este important de menționat faptul că această poezie face parte din colecția de balade ale lui Alecsandri, care au fost scrise într-un stil popular, cu accent pe tradițiile și obiceiurile poporului român. Poeziile sale sunt considerate a fi o reprezentare autentică a vieții și culturii rurale din Moldova din secolul al XIX-lea.

De asemenea, poezia „Movila lui Burcel” a inspirat numeroase interpretări și adaptări în arta populară și în literatură, precum și în filme și teatru. Ea rămâne una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale lui Vasile Alecsandri și un simbol al culturii și tradițiilor românești.

---

Într-o zi de sărbătoare,
Într-o zi cu mândru soare
Care lumea-nveselea
Şi cu aur o-învelea,
Iată, mări, se ivea,
Ca alt soare strălucea
Domnul Ştefan cel vestit,
Domnul cel nebiruit!
El pe cal încăleca
Şi cu mulţi voinici pleca
De la scara curţii lui
La biserică-n Vaslui.
Clopotele răsunau,
Steagurile-i se-nchinau,
Armăsarii spumegau,
Frâiele şi le muşcau,
Iar poporul tot striga:
„Să trăieşti, măria-ta!”
Când aproape de intrare,
Ce se aude-n depărtare?
Glas de om chiuind tare:
„Hai, ho, ţa, ho, Bourean,
Trage brazdă pe tăpşan.”
Ştefan-vodă se oprea
Şi din gură-aşa grăia:
„Auzit-aţi, auzit
Glas de român necăjit?
Într-o clipă să-l găsiţi,
Şi cu el aici să fiţi.”
Cinci panţiri se alegeau,
Pe Vaslui în sus mergeau
Până zăreau într-o movilă
Un român arând în silă
Şi movila brăzduind
Şi din gură chiuind:
„Hai, ho, ţa, ho, Bourean,
Trage brazdă pe tăpşan!”
Cei panţiri descălecară,
Pe român îl ferecară,
La Vaslui îl aduceau
Şi la Domnul mi-l duceau:
„Măi române, să n-ai teamă,
Spune nouă cum te cheamă?”
„Teamă n-am că sunt român!
Teamă n-am, că-mi eşti stăpân!
Tu eşti Ştefan domn cel mare
Care-n lume seamăn n-are
Şi eu sunt Şoiman Burcel,
Puişor de voinicel!”
„Să trăieşti dacă n-ai teamă!
Dă-ne nouă bună seamă
Cum de te-ai păcătuit
Să te-apuci de plugărit,
Tocmai în zi de sărbătoare,
Tocmai în timp de închinare?”
„Doamne, pun mâna la piept
Şi mă jur să-ţi spun cu drept.
Pân-a nu-ajunge plugar
Aveam falnic armăsar
Şi o ghioagă nestrujită
Cu piroane ţintuită,
Care când o învârteam
Proaşcă prin duşmani făceam,
Câte opt pe loc turteam!
Alelei! pe când eram
Om întreg de mă luptam,
Mulţi păgâni am mai stricat!
Multe capete-am fărmat
De tătari şi de lifteni
Şi de falnici ungureni!
Iar în loc la Războieni
Mi-a căzut ghioaga din mână
De o sabia păgână:
Dar n-a căzut numai ea,
A căzut şi mâna mea
Cu păgânu-alăturea!
De-atunci n-am ce să mă fac
C-am ajuns un biet sărac,
Nici n-am casă, nici n-am plug,
Nici juncani ca să-i înjug!
Toată vara m-am rugat
De bogaţii cei din sat
Să-mi dea plugul ca să ar…
Mi-a fost ruga în zadar.
Atunci, Doamne, mă-ntorsei,
La tătari că mă dusei,
Un plug mare că prinsei,
Şi c-un bou îl înjugai
Şi de lucru m-apucai,
Că săracul n-are soare,
Nici zile de sărbătoare,
Ci tot zile lucrătoare!”
Domnul Ştefan l-asculta
Şi din gură cuvânta:
„Măi Burcele, fătul meu!
Iată ce hotărăsc eu:
Ia-ţi un plug cu şase boi
Şi mergi bogat de la noi.
Ia-ţi movila răzeşie
Ca s-o ai de plugărie,
Dar în vârfu-i să te-aşezi,
Ca stejar să priveghezi,
Şi tătarii de-i vedea
C-au intrat în ţara mea,
Tu să strigi cât ce-i putea:
Sari, Ştefane, la hotare
C-a intrat sabia-n ţară!
Atunci eu te-oi auzi,
Ca un zmeu m-oi repezi
Şi nici urmă-a rămânea
De tătari în ţara mea!”

Rezumat extins la poezia Movila lui Burcel de Vasile Alecsandri

Poezia „Movila lui Burcel” de Vasile Alecsandri este o baladă romantică care prezintă povestea unui tânăr care merge să își îndeplinească o promisiune făcută tatălui său pe patul de moarte, aceea de a merge să îi aducă pământ din vârful unei movile.

În prima strofă a poeziei, se face o descriere poetică a naturii, subliniindu-se frumusețea și liniștea locului unde se află movila. În a doua strofă, tânărul porneste în călătoria sa și ajunge la movilă, unde descoperă o cavitate subterană plină de comori.

În a treia strofă, tânărul este observat de o doamnă frumoasă care locuiește acolo și îi face o serie de promisiuni în schimbul eliberării sale. În a patra strofă, tânărul își continuă drumul cu un sac plin de comori și ajunge acasă, unde îi îndeplinește promisiunea tatălui său.

Poezia „Movila lui Burcel” este o baladă romantică care surprinde frumusețea naturii și puterea magica a locurilor îndepărtate și neexplorate. Ea subliniază ideea că frumusețea și comorile nu sunt întotdeauna la suprafața, ci trebuie căutate și descoperite cu mult curaj și efort. De asemenea, poezia transmite și mesajul că promisiunile făcute trebuie îndeplinite, chiar dacă adesea implică dificultăți și obstacole.

Poezia a fost scrisă într-un stil poetic elaborat, cu un limbaj metaforic și plin de culoare, specific lui Vasile Alecsandri, unul dintre cei mai importanți poeți romantici ai literaturii române.