jean-de-la-fontain-fabule

Una dintre caracteristicile fabulei „Motanul şi Gherlanul veteran” este aceea că cele două personaje principale sunt animale, însă au și trăsături umane, fiind personificate într-un mod umoristic. Fabula subliniază importanța experienței și a cunoștințelor acumulate de-a lungul timpului, în detrimentul tinerilor entuziaști și lipsiți de experiență. De asemenea, fabula abordează tema invidia și rivalitatea dintre persoanele cu aceeași profesie sau abilități.


Nu-mi mai aduc aminte ce fabulist anume
Îl lua pe Joe martor
C-a existat odată pe undeva un tartor:
Motanul cel mai aprig şi mai viteaz din lume,
Un Machedon năprasnic al lumii pisiceşti
Şi-o pacoste a ginţii şoriceşti.

Cumplitul Roadeslană,
O crâncenă satană,
Temut în jur pe-o rază de-atâtea zeci de leghe,
Prin poduri, prin hambare, prin pivniţi sta de veghe,
Voind înverşunatul mai peste tot să-i bântuie
Şi-ntreaga omenire de şobolani s-o mântuie.

Capcanele lăsate cu brânză prin hogeacuri,
Cumplita şoricioaică din pivniţe şi tot
Şiragul de otrăvuri îndătinat de veacuri
Păreau pe lângă dânsul de-a dreptul nişte fleacuri.
Nemaizărind cu timpul prin borte nici un bot,
Ce-a pus atunci la cale-mpieliţatul?
Să facă într-o zi pe… spânzuratul,
Ţinându-se c-o sfoară de-o grindă din tavan.
Crezându-l mort şi ţeapăn pe crudul cotoşman
(Pesemne zgâriase
Pe careva ori, poate, din puii fripţi furase)
Şi, bucuroşi de moartea cumplitului duşman,
Ieşiră, Şobolanii, cu teamă, câte unul,
Să vadă cum atârnă de grindă căpcăunul,
Şi, strânşi buluc îndată, au început să joace
Bătuta printre stive ori sus, pe boloboace.

Dar când era mai deşuchiat sabatul,
Învie deodată spânzuratul,
Începe să-i înhaţe mai cu foc
Pe cei mai cu zăbavă
Şi-i satură de joc.
– Sunt încă viu (le spuse Motanul) şi-n putere
Şi nici o îndoială nu încape,
Că nu găsiţi pe lume nici găuri, nici unghere,
De mine să vă scape!
Nu trece mult şi iată-l pândind în căpistere
Ca un morman de cocă la vedere.
Nebănuind, fireşte, nătângii, ce-i aşteaptă,
Pâş-pâş, toţi Şobolanii spre dânsul se îndreaptă.
Doar un Gherlan, pe vremuri vestit, cu coada ruptă,
Un veteran al gintei, umblat, temut în luptă,
Se uită la aluatul cât un morman de gheme
Şi-i spune căpeteniei supreme:
– Ascultă-mă o dată şi pe mine:
Mormanul de făină nu-mi prea miroase-a bine…
Mai chibzuit ar fi de ne-am abţine…
Mormanule făţarnic, cât pieptul unei dropii,
(Mai spune el mai mult ca pentru sine)
Şi sac de-ai fi, eu tot nu mă apropii!
Păţit, – avea dreptate bătrânul seminţiei
Să fugă de ispita lăcomiei.
Ne-ncrederea e mama chezăşiei.

Rezumat extins la fabula Motanul şi Gherlanul veteran de La Fontaine

Fabula „Motanul şi Gherlanul veteran” de La Fontaine este o poveste despre un motan pe nume Minet şi un câine vânător pe nume Gherlan. Motanul este un căţărător priceput şi îşi petrece zilele în soarele blând, în timp ce Gherlan vânează toată ziua în pădure. În ciuda diferenţelor lor, cei doi animale îşi sunt prieteni buni.

Într-o zi, Gherlan vine acasă obosit şi rănit şi Minet îl întreabă ce s-a întâmplat. Gherlan îi spune că a avut o întâlnire neplăcută cu un vânător şi că a fost rănit. Minet îl consolează şi îi dă câteva sfaturi bune, sugerându-i să nu mai vâneze niciodată. Gherlan îi spune că nu are încotro şi că trebuie să-şi câştige pâinea în acest fel.

În cele din urmă, Minet îl îndeamnă pe Gherlan să se retragă din activitatea de vânătoare şi să vină să trăiască cu el. Gherlan acceptă propunerea şi începe să trăiască ca un animal domestic în casa lui Minet. Cu timpul, el îşi pierde simţul vânătorii şi începe să doarmă mai mult şi să mănânce multă mâncare.

La un moment dat, însă, Gherlan este chemat să-şi folosească vechile abilităţi de vânător pentru a-i salva pe Minet şi pe stăpânul lui de la un grup de şobolani care atacă casa lor. Gherlan reuşeşte să-i îndepărteze pe şobolani şi îşi demonstrează în cele din urmă că nu şi-a pierdut abilităţile de vânător.

În final, Minet şi Gherlan rămân prieteni buni şi realizează că trebuie să-şi respecte abilităţile şi să nu le neglijeze niciodată.

Această fabulă subliniază importanţa sănătăţii mentale şi a respectului de sine, dar şi a valorificării abilităţilor şi experienţei acumulate de-a lungul timpului.

Informatii aditionale Jean de la Fontain

Jean de La Fontaine a fost un poet, dramaturg și prozator francez, membru al Academiei Franceze. A rămas cunoscut în istoria literaturii îndeosebi pentru fabulele sale.

Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l nici pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „Greierele și furnica”, „Corbul și vulpea”, „Lupul și mielul” etc. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp.