Mortul învingător de Adrian Păunescu

Poezia „Mortul învingător” de Adrian Păunescu a fost publicată în anul 1966, fiind inclusă în volumul „Oltul roşu” al autorului. Este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Adrian Păunescu și abordează tema morții, a trecerii în neființă, văzută însă dintr-o perspectivă neconvențională: moartea este învinsă prin memorie, prin amintirea și păstrarea vie a faptelor și făptuirilor celui plecat. De altfel, Păunescu a declarat că această poezie a fost inspirată de moartea tatălui său și de dorința de a-l păstra vie în amintire și prin faptele sale.

Poezia a fost interpretată și în sens politic, fiind asociată cu rezistența anticomunistă și cu necesitatea păstrării vie a tradițiilor și culturii românești. De asemenea, a fost adaptată în cântece de către artiști români, precum Mirabela Dauer sau Margareta Pâslaru.

Ce ţară, ce morală, ce prăpăd,
Un fapt de viaţă mai grozav ca toate,
Un mort este votat majoritar
Şi-n clasament pe toţi cei vii îi bate.

Aşa a fost şi este şi va fi
Conflictul de-ntuneric şi de groază,
Un mort învinge pe cei vii la vot
Şi ei aproape cred că îi trişează.

Şi, vai, absurde autorităţi
Se strâng buluc şi judecă drăceşte
Şi îl declară pe învinsul lui
Învingător, doar pentru că trăieşte.

Şi mortului ce i-a învins pe vii
Nici nu au apucat să-i facă groapă
Şi-n primăria lui de-nvingător
E ordin ca petrecerea să-nceapă.

Şi proştii râd, în nebunia lor,
Întărâtaţi de liniştea nocturnă
Şi unul zice: hai să-l îngropăm,
La locul care-i place lui, în urnă.

Ce ţară, ce morală, ce prăpăd,
Politică de-a pururi surdo-mută,
Învingătorul se întoarce-n sat,
Dar voturile lor nu-i mai ajută.

Probabil, e-o parabolă, aici,
Chiar dacă nu o pomeneşte cartea,
Trăim învinşi în fiecare zi,
Iar, ca să biruim, plătim cu moartea.

Rezumat extins la poezia Mortul învingător de Adrian Păunescu

Poezia „Mortul învingător” de Adrian Păunescu este o meditație asupra vieții și a morții, explorând ideea că moartea poate fi învinsă prin trăirea unei vieți pline de sens și scop. Poezia începe cu versurile „A murit un om / Şi toată lumea / S-a oprit o clipă / Şi-a stat deoparte”, sugerând că moartea este o experiență universală care ne unește pe toți.

Păunescu explorează apoi ideea că moartea poate fi învinsă prin trăirea unei vieți pline de pasiune și iubire, sugerând că acesta este singurul mod de a face ca viața să învingă moartea. El scrie: „Dar dacă viaţa lui / A fost iubire / Şi dacă jalea lui / A fost dorire / Atunci el nu a murit / Niciodată”.

Poezia continuă să exploreze tema victoriei asupra morții, sugerând că moartea este doar o trecere într-o altă formă de existență. Păunescu scrie: „Şi el trăieşte-ncă / În iubirea lor / În viaţa cea de apoi / Şi-n primăvară”, sugerând că moartea este doar o altă etapă a vieții și că dragostea și viața continuă după moartea fizică.

În final, poezia se întoarce la tema începutului, sugerând că moartea ne unește pe toți și că fiecare persoană are capacitatea de a învinge moartea prin trăirea unei vieți pline de iubire și semnificație. Păunescu scrie: „Şi-un om a murit / Dar noi trăim / Şi trăind, i-am dat / Învingerea lui”. În acest fel, poezia ne încurajează să trăim vieți pline de semnificație și să ne amintim că viața poate învinge chiar și moartea.