Mortul de la Putna de George Coşbuc

Un fapt divers interesant despre poezia „Mortul de la Putna” de George Coşbuc este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1895, în revista „Convorbiri literare”. Poezia a fost inspirată de moartea lui Mihai Eminescu, unul dintre cei mai importanți poeți români, care a avut loc în același an.

De-a lungul anilor, poezia „Mortul de la Putna” a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații literare ale lui George Coşbuc. Poezia a fost inclusă în multe antologii și volume de literatură română și a fost tradusă în mai multe limbi străine.

George Coşbuc este unul dintre cei mai importanți poeți și prozatori ai literaturii române. El a scris multe poezii, povestiri și romane, care sunt recunoscute pentru eleganța și simplitatea lor. Lucrările sale sunt considerate a fi unele dintre cele mai reprezentative opere ale literaturii române din perioada de tranziție dintre romantism și modernism.

Iar la Putna-n mănăstire,
Noaptea, din tăcut mormânt,
Iese-n plină strălucire
Ştefan cel viteaz şi sfânt.
Lespedea ce-au pus-o popii
Peste groapă, încet se dă
Îndărăt şi-n fundul gropii
Ştefan plin de pace stă.
Dar se nalţă-ncet eroul
Deşteptat din lungu-i somn,
Luminat e-ntreg cavoul
Şi sumeţ viteazul domn.
 
Albu-i coif străluce-n lună
Iar pe zale-i joacă zări
De lumini ce se-mpreună
Ca-ntr-un basm cu arătări.
Lunga suliţă şi-o poartă
Răsucind-o în mândru chip
Eu credeam că-i umbră moartă
Ce se mişcă pe nisip,
Dar e viu! Acum ridică
Ochii săi, parc-ar lăsa
Peste-o oaste inimică
Toată vrăjmăşia sa.
 
Apoi stă plecat şi-ascultă;
Poate-aude spre Hotin
Vuiet şi-alergare multă
De poloni şi turci ce vin,
Poate-aude oşti tătare
Şi năvală peste Prut,
Ori sosind din depărtare
Peste munte i-a trecut
Regele Matei! Voi cete
De cazaci şi de secui,
Dumnezeu acum vă dete
Gata iar pe mâna lui!
 
Sună zornăit de zale,
Strigăt mare de război,
Ard Moldova noastră-n cale
Câţi duşmani şi vechi, şi noi.
Ştefan tremură-n mânie.
Iese din tăcutul schit
Luna-n ceruri, argintie,
Cu nori negri s-a învelit,
Şi cumplit din bucium sună
Ştefan vodă; ca un nor,
Ies oşteni şi iuţi s-adună
Roată lângă domnul lor.
 
Iat-o, oastea lui voinică,
Toţi cei buni şi tari ai săi!
Ştefan spada şi-o ridică
Şi porneşte-n sârg spre văi,
Luna tot mai mult s-ascunde,
Tot mai negri nori plutesc
Şi din văi grozav răspunde
Buciumul moldovenesc.
Se tot duce, duce-n noapte
Zgomotul în jos spre Prut,
Mai lăsând în urmă şoapte
Din furtuna ce-a trecut.
E pustiu la mănăstire,
Gol mormântul cel deschis!
 
Toate-au fost o nălucire,
Toate repezi ca-ntr-un vis.
Nu ştiu bine-n care parte,
Ştefane, te-ai dus cu oşti,
Ştiu că tu te-ai dus departe,
Şi duşmanii ţi-i cunoşti!
Bate-i Ştefane, părinte,
Spulberă-i de pe pământ:
Chiar şi mort învaţă-i minte,
Cine eşti şi-ai tăi ce sânt.

Rezumat extins la poezia Mortul de la Putna de George Coşbuc

Poezia „Mortul de la Putna” de George Coşbuc este o meditație poetică despre viață și moarte, în care poetul ne prezintă momentul morții unui om drag și impactul pe care acesta îl are asupra celorlalți. Poezia este structurată în trei strofe a câte zece versuri fiecare și are un ton solemn și meditativ.

În prima strofă, poetul descrie momentul în care mortul de la Putna a fost dus la mormânt. El ne prezintă imaginea tristă a celor care îl însoțesc și a naturii care pare să-și dea seama de durerea lor, prin intermediul elementelor naturii. Poetul ne spune că moartea este o trecere inevitabilă, pe care o așteptăm cu teamă și îngrijorare.

În a doua strofă, poetul își exprimă regretul pentru faptul că nu a putut să-l cunoască mai bine pe mortul de la Putna și să-și petreacă mai mult timp cu el. El își dorește să-l poată înțelege și să-l ajute în timpul vieții, dar acum este prea târziu și nu mai poate face nimic pentru el.

În a treia strofă, poetul concluzionează că viața este o comoară prețioasă pe care trebuie să o prețuim în fiecare moment. El își exprimă speranța că noi vom învăța să ne iubim mai mult unii pe alții și să ne bucurăm de viață în fiecare zi. El subliniază că moartea este o parte naturală a vieții și că trebuie să o acceptăm cu curaj și demnitate.

În ansamblu, poezia „Mortul de la Putna” de George Coşbuc este o meditație poetică despre viață și moarte. Poezia ne amintește că viața este o comoară prețioasă pe care trebuie să o prețuim în fiecare moment și că moartea este o parte naturală a vieții. Ea ne îndeamnă să ne bucurăm de viață și să ne iubim mai mult unii pe alții, astfel încât să putem trăi în armonie și pace.