Mormintele. La Dragasani de Grigore Alexandrescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Mormintele. La Dragasani” de Grigore Alexandrescu este că aceasta a fost pusă pe muzică și a fost inclusă în coloana sonoră a unui film românesc din 1977, intitulat „Răscoala”. Filmul a fost regizat de Mircea Mureșan și a avut în rolurile principale pe actorii Sergiu Nicolaescu și Amza Pellea. Muzica pentru poezia „Mormintele.

La Dragasani” a fost compusă de muzicianul român Richard Oschanitzky, iar poezia a fost interpretată de actorul Amza Pellea. Prin includerea poeziei în coloana sonoră a filmului, aceasta a ajuns să fie cunoscută de un public mai larg și a devenit o parte importantă a filmului, contribuind la crearea unei atmosfere poetice și emoționante în timpul vizionării.

---

Când vizitam odata locasurile sfinte,
Marete suvenire din vremi ce-au încetat,
Eu ma oprii pe valea bogata în morminte,
Unde atâti razboinici ai Greciei slavite
Strigarea libertatii întâi au înaltat.

Ziua de mult trecuse: natura obosita…
Se odihnea: nici zgomot, nici cel mai usor vânt;
Nimic viu: eram singur în lumea adormita,
Si stelele deasupra pe lunca parasita
Luceau ca niste candeli aprinse pe-un mormânt.

Din vreme-n vreme numai, de dincolo de dealuri
Parea c-auz un sunet, un vuiet departat,
Ca glasul unei ape ce-neaca-ale ei maluri,
Sau ca ale multimii întarâtate valuri,
Când din robie scapa un neam împovarat.

Si ochii-mi s-atintira pe semnul mântuintei
Ce singur se înalta în locul de suspin,
Protector al durerii, nadejde-a suferintei,
Labarum vechi al luptei, simbol al biruintei,
Prin care-a-nvins barbarii crestinul Constantin.

Si ma gândeam l-aceia ce umbra-i înveleste,
La Grecia moderna ce ei au sprijinit;
Caci jertfa pentru natii la cer se priimeste,
Caci sângele de martiri e planta ce rodeste
Curând, târziu, odata, dar însa nelipsit.

Precum cei dintâi preoti ce crucea o purtara.
Din pesteri, din pustiuri, saraci, dispretuiti,
În circ, amfiteatruri, puterea înfruntara,
Pe purpura româna credinta asezara,
Si-nvinsera pe idoli în Capitol slaviti,

Asa sângele-acelor ce-aicea se jertfira
Nascu pe-ai libertatii vestiti razbunatori;
Parnasul si Olimpul cu fala se privira
Când flotele barbare zdrobite le zarira,
Si flacara din ele suindu-se la nori.

Sunt vrednici de vechimea din veacuri fabuloase,
Sunt mari cum fu robia sub limpedele-i cer,
Si lupta si izbânda a Greciei frumoase,
Iar Botari, Miauli, colosuri fioroase,
Se par ca demizeii eroi ai lui Omer.

A! dac-a ta viata de lume admirata,
Când natiei gemânde venisesi ajutor,
De asprele ursite nu ar fi fost curmata,
De-ai fi vazut tu ziua în ceruri însemnata,
Arold al deznadejdii salbatic calator,

O noua epopee, poema stralucita,
Crestina Iliada pamântu-ar fi-ncântat.
Ca trâmbita-nvierii de suflet presimtita,
A veacurilor stinse cenusa-ar fi miscat.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Pamântul tarii noastre e azi adapostire
L-a grecilor tarâna; iar agonia lor
Cu jale a vazut-o a Oltului ostire,
Si semne de fratie, dovada de iubire
Le-a dat ea îndestula în ziua de omor.

Caci nu gânditi, o umbre de lume departate,
Ca locul mortii voastre e luptelor strain;
Ostirile crestine de cruce însuflate,
Adesea se vazura aici împreunate
Sub Uniad românul, sub Mateias Corvin.

Si cât ura robiei, a patriei iubire
În limbi deosebite se vor numi virtuti,
Cât vor numara grecii între vestite zile
Ziua când Leonida cazu la Termopile,
Si cât va purta Oltul diadema-i de munti,

Voi veti trai; caci voua Grecia e datoare,
Caci voi ati dat semnalul la libertatea sa;
Si-n vremi de suferinta, în vremi de apasare,
Nadejde si credinta, virtuti mântuitoare,
A voastra pomenire ades va destepta.

Rezumat extins la poezia Mormintele. La Dragasani de Grigore Alexandrescu

„Mormintele. La Dragasani” de Grigore Alexandrescu este o poezie romantică care explorează tema iubirii și a pierderii persoanei iubite. Prin intermediul metaforelor și a imaginilor poetice, poetul exprimă durerea și tristețea personajului principal, care se află la mormintele celor dragi și își amintește de iubirea pierdută.

Poezia începe cu descrierea imaginiilor mormintelor din cimitirul din Dragasani. Prin intermediul metaforelor și a imaginilor poetice, poetul sugerează că mormintele reprezintă simbolul trecerii timpului și al pierderii. În același timp, acestea reprezintă și simbolul iubirii pierdute.

În continuare, poetul își descrie tristețea și durerea din cauza pierderii persoanei iubite. Prin intermediul metaforelor și a imaginilor poetice, poetul sugerează că iubirea pierdută este ca o floare frumoasă care se ofilește și moare. Personajul principal își amintește de momentele frumoase petrecute împreună cu persoana iubită și își exprimă dorința de a fi din nou alături de ea.

În finalul poeziei, Grigore Alexandrescu sugerează că iubirea este o forță puternică care poate depăși timpul și pierderea. Prin intermediul metaforelor și a imaginilor poetice, poetul sugerează că persoana iubită va rămâne mereu în inima personajului principal, iar iubirea lor va trăi veșnic.

În ansamblu, poezia „Mormintele. La Dragasani” de Grigore Alexandrescu este un cântec de durere și de iubire pierdută. Prin intermediul metaforelor și a imaginilor poetice, poetul sugerează că iubirea poate fi percepută și ca fiind simbolul vieții și al morții, al timpului și al eternității. Această poezie este considerată una dintre cele mai frumoase și mai sensibile creații ale lui Grigore Alexandrescu și este recunoscută ca fiind un exemplu clasic al poeziei romantice din literatura română.

Un fapt divers interesant despre această poezie este că Grigore Alexandrescu a fost inspirat să o scrie după o vizită la cimitirul din Dragasani, unde se afla mormântul soției sale. Într-un interviu acordat ulterior, Alexandrescu a afirmat că această poezie a fost scrisă ca un omagiu adus soției sale și că reprezintă o expresie a iubirii și a dorinței de a o avea alături pentru totdeauna.