Morminte la gard de Adrian Păunescu

O curiozitate legată de poezia „Morminte la gard” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost publicată în volumul „Cu sufletul pe masă” din 1975, care a fost interzis de regimul comunist la scurt timp după apariție.

Această interdicție a fost cauzată de caracterul critic și de tonul subversiv al poeziilor din volum, considerate a fi o atitudine anti-sistem și anti-regim. Ulterior, volumul a fost reeditat în 1990, după căderea regimului comunist, devenind o carte emblematică a poeziei contestatare din perioada respectivă.

---

Imperceptibil, tragic, revansard,
prin cimitir mormintele pustii,
vaslind din cruci, se-apropie de gard,
sa-ntrebe de ai lor daca sunt vii.

Si ere geologice strabat
pentru-a-si gasi, in cimitirul stramt,
o cale catre gardul ruinat,
ca este grea miscarea prin pamant.

Si ele-ajung atata de tarziu
acolo unde viii pot vedea,
incat nici vorba de-a gasi un fiu
si de-a-si aduce-aminte cineva.

Si, ca sa fie un cosmar intreg,
mormintele ajunse langa drum,
printr-un efort de iarba inteleg
ca-n cimitir sunt si ceilalti acum.

Se misca greu mormintele pe-alei
si crucile dau sunet si ecou,
cand mortii se mai cauta-ntre ei,
atat de singuri, c-ar muri din nou.

Ca si atunci cand inca erau vii
si cand la drum iubirea ii scotea,
ei intre ei incet ar tainui,
pe-o lavita intinsa la sosea.

Dar nu mai au cu cine sta la porti,
nici focurile-n ulita nu ard
de mii si mii de ani, si toti sunt morti,
degeaba vin mormintele la gard.

Rezumat extins la poezia Morminte la gard de Adrian Păunescu

Poezia „Morminte la gard” a fost publicată de Adrian Păunescu în volumul său de poezii intitulat „Oltul roşu”, apărut în anul 1966. Această poezie este una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale poetului.

În „Morminte la gard”, Adrian Păunescu prezintă o imagine sumbră a unei cimitire de provincie, unde mormintele sunt așezate la marginea gardului și nu au un aspect foarte îngrijit. Totuși, poetul subliniază faptul că aceste morminte nu sunt uitate și că acestea reprezintă memoria unor oameni care au trăit și au iubit. În acest sens, poezia poate fi interpretată ca o meditație asupra trecerii timpului și asupra efemerității existenței umane, dar și ca o pledoarie pentru importanța păstrării amintirilor și a valorilor culturale.

În ceea ce privește tehnica poetică, poezia este construită în versuri lungi și are un ritm lent, aproape melancolic. Această tehnică se potrivește temei și atmosferei create de poezie, în care moartea și amintirile sunt elementele centrale.

De asemenea, poezia a fost interpretată și ca o critică a societății comuniste din acea vreme, în care memoria și tradițiile erau suprimate în favoarea noii ideologii. Prin așezarea mormintelor la gard, poetul sugerează o neglijare a valorilor tradiționale și a trecutului cultural al națiunii.

„Morminte la gard” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Adrian Păunescu și a fost interpretată și în diferite forme artistice, precum cântece sau interpretări teatrale.