vasile-alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Moldova în 1857” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost scrisă într-o perioadă de intensă agitație politică și socială în Moldova. În acea perioadă, țara se confrunta cu o serie de probleme, printre care corupția, sărăcia și conflictele interne.

Poezia a fost scrisă de Alecsandri ca o reacție la aceste probleme și a fost considerată un apel la acțiune pentru a salva Moldova de la prăbușire. Aceasta a fost o perioadă în care mulți poeți și scriitori români au început să își exprime opinia cu privire la problemele din Moldova și să încurajeze schimbarea.

Mai mult decât atât, poezia „Moldova în 1857” a fost recunoscută ca o capodoperă a literaturii române și a fost inclusă în multe antologii de poezie. Aceasta a fost adesea interpretată ca un simbol al luptei pentru libertate și independență, fiind recunoscută ca o contribuție importantă la literatura română.

În plus, poezia a fost sursa de inspirație pentru multe alte opere literare, inclusiv romanul „Răscoala” al scriitorului Liviu Rebreanu, care a prezentat evenimentele din Moldova din 1907. Astfel, poezia „Moldova în 1857” a avut un impact semnificativ asupra culturii române și a continuat să inspire generații de scriitori și cititori în decursul timpului.


Scumpă Moldovă! ţară de jale!
Ah! în ce stare tu ai ajuns!
Lasă-mă a plânge rănile tale,
Căci până-n suflet mă simt pătruns!
 
Tu, ce eşti bună, dulce, iubită,
Tu, ce eşti fiica lui Dumnezeu,
Cum te loveşte soarta cumplită!
Cum te îneacă amarul greu!
 
Lupii, şi corbii, şi vulpi străine
Fac a lor hrană din corpul tău,
Şi tu, Moldovă, plăteşti cu bine
La toţi aceia care-ţi fac rău!
 
O! cât de crunte ş-otrăvitoare
Sunt pentru tine a lor muşcări,
Când ei cu buze sfâşietoare
Răspund l-ale tale dulci sărutări!
 
Dar mult mai aprig trebuie să fie
Chinul ce suferi, amarul chin,
Când vezi chiar fiii-ţi cu duşmănie
Rupându-ţi sânul de amor plin!
 
Mamă duioasă, tristă, în cădere,
Cu agonie mâinile-ţi frângi,
Şi nu-ţi rămâne nici o putere,
Nici glas, la lume ca să te plângi!
 
Când ridici fruntea, jos în ţărână
O împinge, o calcă duşman picior!
Când ridici glasul, o cruntă mână
Îi curmă-ndată geamătu-n zbor!
 
Dar cât va bate inima-n mine,
Eu în veghere la luptă-oi sta,
Şi, cu tărie, eu pentru tine
În faţa lumii voi protesta!
 
Pentru coroana-ţi de suverană,
Pentru-al tău nume şi al tău drept
Eu înfrunta-voi hidra duşmană
Ş-un scut ţi-oi face din al meu piept!
 
Voi zice ţie: Mamă-ntristată!
Prinde la suflet învietor,
Căci tu scăpa-vei de munci odată
Şi-i avea parte de viitor!
 
Las să te prade hoţii în taină,
Să urle lupii în urma ta.
Lasă-i să rupă mândra ta haină…
Haină mai mândră tu vei purta!
 
În zadar răii vor în orbire
Cereasca lege a-mpotrivi.
Cerul voieşte a ta mărire,
Şi tu, Moldovă, mare vei fi!
 
În zadar cearcă ei să ridice
Un zid pe Milcov, despărţitor.
Cădea-va zidul, şi tu, ferice,
Vei fi unită cu a ta sor.
 
Căci tot se află în Românie
Inimi aprinse de-un sacru dor,
Ce vor românul ca să re-nvie
Mare, puternic, ca dorul lor!
 
E scrisă-n ceruri sfânta Unire!
E scrisă-n inimi cu foc ceresc!
O! Românie! l-a ta mărire
Lucrează braţul dumnezeiesc!
 
Voi zice, zice până la moarte
Celor ce-s duşmani neîmpăcaţi:
O! voi, unelte de rele soarte
Pentru românii ce vă sunt fraţi!
 
Voi, care înşivă cu-a voastre mâine
Mormântul ţării l-aţi pregătit,
Ş-aţi muşcat mâna ce vă dă pâine,
Şi-aţi rănit sânul ce v-a iubit!
 
Voi, care ţării plătiţi cu ură
Când ea vă cheamă dragii săi fii,
Uitând Dreptate, Lege, Natură,
Uitând că înşivă aveţi copii,
 
Blestemul ţării tunând să cadă
Pe capul vostru nelegiuit!
Blestem şi ură! Lumea să vadă
Cât rău în lume aţi făptuit!
 
Fie-vă viaţa neagră, amară!
Copii să n-aveţi de sărutat!
Să n-aveţi nume, să n-aveţi ţară,
Aici să n-aveţi loc de-ngropat!
 
Şi când pe calea de veşnicie
Veţi pleca serbezi, tremurători,
Pe fruntea voastră moartea să scrie:
Duşmani ai ţării! Cruzi vânzători!

Rezumat extins la poezia Moldova în 1857 de Vasile Alecsandri

„Moldova în 1857” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii române. Aceasta descrie starea deplorabilă a țării în anul 1857, în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica, și îndeamnă la acțiune pentru a salva Moldova de la prăbușire.

În prima strofă, poetul descrie starea deplorabilă a țării, subliniind faptul că Moldova este într-o situație foarte grea. El compară starea țării cu o floare veștejită, sugerând că Moldova este pe punctul de a muri.

În a doua strofă, poetul descrie trădarea și corupția care își fac loc în țară, subliniind faptul că elitele politice nu mai au interesele Moldovei în vedere. El subliniază faptul că corupția și trădarea sunt responsabile pentru starea actuală a țării și că trebuie luate măsuri pentru a îndepărta aceste elemente negative.

În a treia strofă, poetul face un apel la acțiune, îndemnând oamenii să se ridice și să ia măsuri pentru a salva Moldova. El subliniază faptul că Moldova are nevoie de lideri puternici și dedicați, care să o ducă spre o viitor mai bun.

În ultima strofă, poetul descrie dorința sa de a vedea Moldova renăscând și de a fi din nou o țară prosperă și puternică. El subliniază faptul că aceasta nu poate fi realizat prin cuvinte goale și promisiuni, ci prin acțiuni concrete și hotărâte.

În concluzie, poezia „Moldova în 1857” de Vasile Alecsandri este o descriere a stării deplorabile a țării în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica și un apel la acțiune pentru a salva Moldova de la prăbușire. Poezia subliniază faptul că Moldova are nevoie de lideri puternici și dedicați, care să o ducă spre un viitor mai bun, și că acest lucru poate fi realizat numai prin acțiuni concrete și hotărâte.


Informații adiționale despre Vasile Alecsandri

Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Vasile Alecsandri pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Vasile Alecsandri pe Wikipedia.

Vasile Alecsandri – poet, prozator și dramaturg ce provine dintr-o familie boierească. Grațios și echilibrat, discret, atent la armonia ansamblului și fin cizelator de imagini surprinse fugitiv în evanescența anotimpurilor (Iarna, Sania, Malul Siretului), sensibil la farmecul naturii adevarate, dar și la sugestiile rafinate ale unui obiect de artă.