Moise de Alexandru Macedonski

„Poezia Moise” a fost scrisă de Alexandru Macedonski în anul 1881 şi face parte din volumul „Poesii”, fiind una dintre cele mai cunoscute poezii ale autorului.

În poemul său, Macedonski îl descrie pe Moise, liderul evreilor din Biblie, ca pe un personaj puternic şi încrezător, cu o voce tare și hotărâtă, care luptă pentru libertatea poporului său şi îndeamnă la credință și curaj. El este prezentat ca un erou al omenirii, care a reușit să îndepărteze pe faraon și să elibereze poporul evreu din sclavie.

Poezia are o structură complexă, fiind împărțită în cinci părți, fiecare având un număr diferit de strofe și rime. Este scrisă într-un stil grandios și epic, cu versuri ample și puternice, care subliniază importanța și măreția lui Moise și a faptei sale.

De-a lungul timpului, poezia „Moise” a fost considerată una dintre cele mai bune creații ale lui Alexandru Macedonski, reprezentând o sinteză a valorilor naționale și a spiritului revoluționar al vremii sale.

---

Când scăzu al său prestigiu, răzvrătiţi când fură toţi,
Vrând să aibă glas profetic, suflet nalt de patrioţi,
Biblic vers pe buze moarte, zeu semeţ sub tâmple-nguste,
Moise faţa şi-o ascunse între mâinile auguste.

Preanţeleptul, de trei zile, în extazul lui de sfânt
Era stei de nemişcare şi cu ochii în pământ…
Credincioşi îi rămăsese vre o doi — dar fiecare
„Oare nu mai eşti tu Moise?” îi striga cu voce tare.

„Marea Roşie nainte-ţi zid de apă nu stătu?
Faraonul înăuntru nu-l făcuşi de s-abătu?
Oastea lui cea strălucită n-o târâşi să piară-n valuri
Cât din toată grozăvia numai oase zac pe maluri?

Nu făcuşi din piatra stearpă să ţâşnească alb izvor
Care-a curs ca râu de lapte pe al muşchiului covor?
Şi-n pustie, pe când foamea ne-a fost aprigă duşmană,
Nu ne-ai dat îndestularea când ne-ai dat cereasca mană?

Scoală — ceasul de restrişte nu mai este”… — Dar, tăcut,
Se-nălţă de jos profetul între-ai săi neîntrecut,
Şi urcându-se în munte sub a serii străşnicie,
Cu nori groşi de ceaţă albă se-mbrăcă pe vecinicie.

Rezumat extins la poezia Moise de Alexandru Macedonski

Poezia „Moise” de Alexandru Macedonski este un poem de mari dimensiuni, în care autorul îşi exprimă o viziune originală asupra personajului biblic Moise. Poezia este împărţită în şase părţi, fiecare parte prezentând o etapă din viaţa lui Moise.

Prima parte a poeziei îl descrie pe Moise în momentul în care este descoperit de către femeia faraonului, care îl ia sub protecţia ei şi îl creşte ca pe propriul său copil. În partea a doua, Moise află despre originile sale evreieşti şi îşi dă seama că trebuie să se întoarcă la poporul său.

Partea a treia a poeziei îl prezintă pe Moise ca lider al poporului evreu, care îi conduce pe aceştia din Egipt către pământul promis. În această parte, Macedonski descrie luptele şi suferinţele prin care trec evreii în călătoria lor.

Partea a patra a poeziei se concentrează asupra momentului în care Moise primeşte cele zece porunci de la Dumnezeu, în timpul unei experienţe mistice pe muntele Sinai. Partea a cincea a poeziei îl prezintă pe Moise ca un conducător înţelept şi drept, care judecă întreţinerea între oameni şi pune bazele unei societăţi morale.

În ultima parte a poeziei, Macedonski imaginează moartea lui Moise şi sugerând că sufletul său se ridică la ceruri. Poezia se încheie cu versurile: „Dar luceafărul ce se-aprinde sus/ În etericul văzduh/ E sufletul lui Moise/ Care-şi începe o viaţă nouă”.

Faptul interesant despre această poezie este că a fost scrisă de Macedonski într-un stil modernist foarte original, care s-a inspirat din simbolism şi impresionism şi a reprezentat un avantaj în literatura română a timpului său. De asemenea, poezia „Moise” a fost publicată pentru prima dată în 1886, într-un volum intitulat „Excelsior”, şi a fost foarte apreciată de către criticii literari ai vremii.