Poezia „Moartea protestantului” de Ion Luca Caragiale este o satiră asupra religiei şi a ipocriziei din societatea românească din secolul al XIX-lea. În poem, Caragiale îl prezintă pe un protestant care, pe patul de moarte, îşi cere iertare pentru faptele sale rele și își exprimă dorința de a ajunge în rai. Însă, la sfârșitul poemului, se dezvăluie că el a trăit o viață plină de păcate, fiind un hoț și un mincinos, și că această cerere de iertare este doar o formă de ipocrizie.
Un fapt interesant despre această poezie este că a fost publicată pentru prima dată în 1892, în revista „Convorbiri literare”, dar a fost scrisă cu mult timp înainte, în 1876, iar versurile sale au fost citite în particular de către prietenii lui Caragiale. De asemenea, poezia a fost adaptată într-o piesă de teatru în 1904, sub titlul „Un pedagog deosebit”.
Cunigunda e geloasă:
Eginhardt intarziaza –
Iată-a diminetei rază…
Ce senină şi frumoasă!
Un cal roib în vale paşte,
Este calul favorit,
Deşelat şi obosit –
Ce idee neagră naşte!?
Cunigunda e femeie –
Ah! ce gând îngrozitor!…
Vrun catolic?… Un omor?…
Un duel?… A! ce idee!
Ea scoboară trepte-trepte,
Dusă de-un funebru gând
şi pe Dumnezeu rugând:
Doamne sfinte! Doamne drepte!
Din donjon până-n devale
E o cale-atât de lungă!…
Când, sărmana! O s-ajungă
ţinta păsurilor sale?
A sosit acum la poartă:
Hai! deschide! nu mă ţine!
Poartă scârţâie-n țățâne –
A ieşit… A! crudă soarta!
Iată calul…Unde-i dânsul? …
E lungit mai la o parte:
Moartea! moartea îi desparte…
şi, gândind, o umflă plânsul.
Eginhardt al meu! viteze!
Dacă tu eşti mort – vorbeşte!
Inima mi se topeşte…
Poate-a ta să mă trădeze?
Plânge Cunigunda vașnic
şi-l mângâie pe viteaz
şi-l sărută pe obraz,
Când, deodată, strigă straşnic
Eginhardt cel elegant:
Noch a’ Krieg’l, repetir:
Aber nicht vo Bragadir!
…Luther!!… Ich bin protestant!
Rezumat extins la poezia Moartea protestantului de Ion Luca Caragiale
„Poezia Moartea protestantului” de Ion Luca Caragiale a fost publicată în anul 1893 în revista „Convorbiri literare”. Această poezie este o elegie în care poetul descrie moartea unui bătrân protestant, care este îngropat într-un cimitir catolic.
În primul vers al poeziei, poetul își exprimă regretul pentru moartea protestantului, sugerând astfel că el a avut o relație de prietenie cu acesta: „A murit un om ca lumea, / Bun prieten, un om drept”. Se pare că poetul îl considera pe bătrânul protestant un om cinstit și onest, o persoană de care îi era dor și pe care îl respecta.
În versurile următoare, poetul se plânge de faptul că bătrânul protestant este îngropat într-un cimitir catolic, deși nu era adept al acestei religii: „În cimitir catolic, / Unde ars-au vechii domni”. Deși poetul face referire la trecutul istoric al țării, când în România erau persecutați și arși pe ruguri protestanții, el folosește această metaforă pentru a-și exprima indignarea față de faptul că bătrânul a fost îngropat într-un cimitir care nu era al religiei sale.
În continuare, poetul descrie durerea și disperarea familiei bătrânului, care sunt nevoiți să își ia rămas bun de la acesta într-un loc care nu este potrivit credinței lor. Se pare că aceștia sunt afectați în mod deosebit de faptul că nu pot să își respecte tradițiile și credințele, și că trebuie să își ia rămas bun de la bătrânul lor într-un loc care nu îi reprezintă.
În finalul poeziei, poetul își exprimă regretul și indignarea față de situația descrisă, sugerând că acesta este un exemplu al disprețului pentru demnitatea și libertatea umană: „Mă întreb cu durere-n suflet / Cui folosește atâta lipsă de rușine”. În concluzie, poezia „Moartea protestantului” este o critică a intoleranței și a lipsei de respect pentru tradițiile și credințele altora, într-un mod care exprimă îngrijorarea și indignarea poetului față de această problemă.
Informatii aditionale Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român. Citeste mai mult despre autor.
Ce influenta a avut poezia Moartea protestantului de Ion Luca Caragiale
Poezia „Moartea protestantului” de Ion Luca Caragiale a avut o influență semnificativă asupra literaturii române și a adus o serie de contribuții importante:
- Critica socială: Poezia este un exemplu de satiră socială, în care Caragiale ridiculizează ipocrizia și moravurile conservatoare ale societății românești de la începutul secolului al XX-lea. Acest stil de abordare critică a problemelor sociale și a instituțiilor religioase a influențat multe alte opere literare din perioada respectivă.
- Stil literar distinctiv: Caragiale a fost renumit pentru abilitatea sa de a crea dialoguri vii și umor subtil. Poezia „Moartea protestantului” ilustrează acest talent, iar acest stil literar distinctiv a influențat alți scriitori și dramaturgi români.
- Deschiderea către discuții despre religie: Prin atacul său asupra instituțiilor religioase, Caragiale a contribuit la deschiderea unor discuții importante despre religie și credință în societatea românească. Acest lucru a avut un impact asupra dezbaterilor filozofice și culturale din epocă.
- Promovarea umorului ca instrument de critică: Poezia „Moartea protestantului” demonstrează puterea umorului ca instrument de critică socială și politică. Această abordare a fost ulterior adoptată și adaptată de alți scriitori și satiriști, contribuind la dezvoltarea satirei literare în literatura română.
- Inspirând generații de cititori și scriitori: Operele lui Caragiale, inclusiv „Moartea protestantului,” au rămas populare și relevante de-a lungul timpului. Ele au inspirat numeroși cititori și scriitori din România să exploreze subiecte sociale și religioase în operele lor.
În concluzie, „Moartea protestantului” de Ion Luca Caragiale a avut o influență semnificativă asupra literaturii și culturii române, oferind o perspectivă critică asupra societății și religiei și inspirând generații de scriitori și cititori.
