Moartea prietenilor de Adrian Păunescu

În anul 2010, poetul și cântărețul Dan Spătaru a lansat o melodie intitulată „Moartea prietenilor”, care este inspirată din această poezie a lui Adrian Păunescu. Melodia este o emoționantă evocare a amintirilor și a sentimentelor de nostalgie legate de prietenii pierduți.

---

O, dragii mei, ați devenit o veste
La telefonul așteptării mele,
Și-aud că nici o șansă nu mai este
Și c-ați murit azi-noapte pe șosele.

Ce stea inadmisibilă, pământul!
Mai bine-ar fi o broască între broaște,
Mai bine nu ne-am mai cânta cuvântul,
Mai bine pe pământ nu ne-am mai naște.

Și cât de simplu ați plecat aseară,
Lăsând atâta viață amânată,
V-ați dus cum pleacă zilele de vară
Spre-a nu vă mai întoarce niciodată.

Zdrobit te odihnești la noapte, Ioane,
Într-un năpraznic frigider de morgă,
Când muzica ființei suverane
Însângerată picură din orgă.

Și tu, ireparabilă mireasă,
Lumină-n vremi de haos și de moină,
Te duci pe veci, ca să ne lași acasă
Cea mai frumoasă și mai tristă Doină.

Și, Doamne, câte-avem a ne mai spune,
Și, Doamne, câte jocuri se amână,
Deșertăciune din deșertăciune,
Un drum stupid și un picior pe frână.

Iar dacă veți vedea că-i multă treabă
Pe unde ați plecat fără de veste
Și nu vă veți putea întoarce-n grabă,
Doar să ne spuneți calea care este.

Și nu târziu venim în ospeție,
Plecăm din lumea asta blestemată,
Să stăm la voi în ceruri, cu chirie,
Spre-a nu ne mai întoarce niciodată.

Și doar atât ne va durea de-a pururi,
Că țara noastră, lacrimă și sânge,
Nu are meritatele contururi
Și Prutul între noi de-a pururi plânge.

Iar tu, copil orfan, să crezi o vreme
Că trebuie să crești, și nu să sângeri,
Părinții tăi recită-n cer poeme
Și cântă „Eminescu” pentru îngeri.

„Cei dragi mai cred că ați plecat departe,
Dar ochii lor abia-și pot ține moina,
Adio, Ioane, frate peste moarte!
Și iartă-ne, și noapte bună, Doina.

Rezumat extins la poezia Moartea prietenilor de Adrian Păunescu

Poezia „Moartea prietenilor” scrisă de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra pierderii prietenilor apropiați și a trecerii timpului. Poezia este împărțită în trei strofe, fiecare cu un ritm și o structură proprie, dar care contribuie la transmiterea unui mesaj comun.

În prima strofă, poetul își exprimă durerea pentru pierderea prietenilor și pentru golul pe care îl lasă în viața sa. El vorbește despre amintirile care rămân și despre dorința de a avea din nou alături acei prieteni pierduți. De asemenea, poetul remarcă inevitabilitatea trecerii timpului și a schimbării, făcând referire la faptul că lumea se schimbă, iar oamenii se pierd.

În a doua strofă, poetul vorbește despre amintirile și gândurile sale, care îl duc mereu înapoi la prietenii pierduți și la momentele petrecute alături de ei. Deși timpul trece, iar lucrurile se schimbă, aceste amintiri rămân vii în mintea și inima sa. Totuși, poetul recunoaște că aceste amintiri sunt adesea însoțite de durere și tristețe, datorită faptului că cei dragi nu mai sunt alături de el.

În ultima strofă, poetul concluzionează că toți suntem datori să îi păstrăm vie amintirea prietenilor noștri, deoarece aceștia au contribuit la formarea noastră ca persoane și la experiențele noastre de viață. De asemenea, el subliniază importanța de a fi alături de cei dragi și de a valorifica fiecare moment petrecut alături de ei.

În ansamblu, poezia „Moartea prietenilor” este o meditație profundă asupra prieteniei, pierderii și trecerii timpului. Poezia transmite o puternică emoție de nostalgie și dorință de a fi din nou alături de cei dragi și de a crea noi amintiri alături de ei.