Un fapt divers interesant despre poezia „Moartea lui Pan” de Lucian Blaga este că această poezie a fost scrisă în timpul unei călătorii a poetului în Grecia, în 1927. Experiența sa în această țară a fost o sursă de inspirație pentru multe din operele sale, inclusiv „Moartea lui Pan”. Poezia explorează tema sfârșitului unei epoci și a unei lumi în care miturile și credințele tradiționale sunt în declin, simbolizate de moartea zeului Pan. Este o lucrare profund simbolică care reflectă schimbările culturale și spirituale ale epocii în care a fost scrisă.
I
Pan câtre nimfă
Cu strai de broască-n păr răsai din papură,
o undă
vrea să te cuprindă şi nisipuri prind să fiarbă.
Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă
îţi verşi mlădie trupul gol în iarbă.
Şi vâna de la tâmple îmi zvâcneşte
ca guşa unei leneşe şopârle
ce se prăjeşte-n soare,
mişcarea ta mi-adie murmur de izvoare.
Ca pânea caldă eu te-aş frânge,
mişcarea ta mi-azvârle clipe dulci în sânge.
Nisipuri prind să fiarbă.
Vară,
soare,
iarbă!
II
Zeul aşteaptă
Prin mirişte se joacă
şoareci şi viţei,
iar viţele de vie
ţin în palme
brotăcei.
C-o păpădie
între buze
o aştept
să vie.
Nu vreau decât
să-mi port curate
degetele răsfirate
prin părul ei,
prin părul ei
şi-apoi prin nori
s-adun din ei
ca dintr-un caier
fulgerele-aşa cum toamna
strângi din aer
funigei.
III
Umbra
Pan rupe faguri
în umbra unor nuci.
E trist:
se înmulţesc prin codri mânăstirile,
şi-l supără sclipirea unei cruci.
Zboară-n jurul lui lăstunii
şi foile de ulm
răstălmăcesc o toacă.
Subt clopot de vecerne Pan e trist.
Pe-o cărăruie trece umbra
de culoarea lunii
a lui Crist.
IV
Pan cântă
Sunt singur şi sunt plin de scai.
Am stăpânit cândva un cer de stele
şi lumilor
eu le cântam din nai.
Nimicul îşi încoardă struna.
Azi nu străbate-n grota mea
nici un străin,
doar salamandrele pestrite vin
şi câteodată:
Luna.
V
Păianjenul
Gonit de crucile sădite pe cărări
Pan
s-ascunse într-o peşteră.
Razele fără de-astâmpăr se-mbulzeau
şi se-mpingeau cu coatele s-ajungă pân’ la el.
Tovarăşi nu avea,
doar un păianjen singurel.
Iscoditor, micuţul îşi ţesuse mreaja de mătase
în urechea lui.
Şi Pan din fire bun
prindea ţânţari celui din urmă prieten ce-i rămase.
Treceau în goană toamne cu căderi de stele.
Odată zeul îşi cioplea
un fluier din nuia de soc.
Piticul dobitoc
i se plimba pe mână.
Şi-n scăpărări de putregai
Pan descoperi mirat
că prietenul avea pe spate-o cruce.
Bătrânul zeu încremeni fără de grai
în noaptea cu căderi de stele
şi tresări îndurerat,
păianjenul s-a-ncreştinat.
A treia zi şi-a-nchis coşciugul ochilor de foc.
Era acoperit cu promoroacă
şi-amurgul cobora din sunetul de toacă.
Neisprăvit rămase fluierul de soc.
Rezumat extins la poezia Moartea lui Pan de Lucian Blaga
„Poezia „Moartea lui Pan” de Lucian Blaga este o lucrare complexă și profund simbolică care explorează tema schimbării și a declinului într-o lume în transformare. Iată un rezumat extins al acestei poezii:
Lucian Blaga, unul dintre cei mai importanți poeți și filozofi români, a creat poezia „Moartea lui Pan” ca o meditație asupra transformărilor culturale și spirituale ale lumii moderne. Poemul începe cu o imagine a naturii în liniște și contemplare, cu animalele pășind blând și oamenii rostind rugăciuni. Totuși, această lume armonioasă este tulburată de vestea că zeul Pan a murit.
Zeul Pan este un simbol al naturii sălbatice, al pasiunii și al liberului arbitru. Moartea lui reprezintă sfârșitul unei epoci în care credințele și miturile tradiționale au dominat. Cu moartea lui Pan, lumea a intrat într-o nouă eră, una caracterizată de raționalism și de schimbări profunde în viziunea asupra naturii și a lumii.
În poezie, Blaga sugerează că oamenii au renunțat la credințele lor tradiționale în schimbul raționalismului și a științei, dar acest progres a dus la pierderea conexiunii lor cu natura și cu spiritul sălbatic al vieții. Moartea lui Pan reprezintă, astfel, un moment de tranziție în evoluția umanității, cu impact asupra sufletului uman și asupra relației acestuia cu natura.
Poezia „Moartea lui Pan” de Lucian Blaga este o meditație profundă și filozofică asupra transformărilor culturale și spirituale ale lumii moderne. Aceasta invită cititorul să reflecteze asupra pierderii și a schimbărilor inevitabile din viață, punând sub semnul întrebării prețul pe care îl plătim pentru progresul nostru.
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
