Miorița

Un fapt interesant despre poezia „Miorița” este că aceasta a fost studiată și analizată în cadrul multor cercetări științifice și academice, pentru a fi înțeleasă și interpretată în contextul tradițiilor și valorilor culturale ale poporului român.

Astfel, poezia „Miorița” a devenit un subiect de interes pentru antropologi, etnologi, lingviști și cercetători ai literaturii române, care au analizat simbolismul și semnificația acesteia și au încercat să descifreze misterele și semnificațiile ascunse ale poeziei. Prin intermediul acestor cercetări, poezia „Miorița” a fost reevaluată și reînviată în cultura românească, reprezentând un exemplu de tradiție și valorizare a patrimoniului cultural național.

Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei,
Cu trei ciobănei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Şi unu-i vrâncean.
Iar cel ungurean
Şi cu cel vrâncean,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
Ş-are oi mai multe,
Mândre şi cornute
Şi cai învăţaţi
Şi câni mai bărbaţi.
Dar cea mioriţă,
Cu lână plăviţă,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
– Mioriţă laie,
Laie, bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Drăguţă mioară?
– Drăguţule bace,
Dă-ţi oile-ncoace,
La negru zăvoi,
Că-i iarbă de noi
Şi umbră de voi.
Stăpâne, stăpâne,
Îţi cheamă ş-un câne,
Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc,
Că l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul ungurean
Şi cu cel vrâncean!
– Oiţă bârsană,
De eşti năzdrăvană
Şi de-a fi să mor
În câmp de mohor,
Să spui lui vrâncean
Şi lui ungurean
Ca să mă îngroape
Aice, pe-aproape,
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
În dosul stânii,
Să-mi aud cânii.
Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag;
Fluieraş de os,
Mult zice duios;
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
Vântul, când a bate,
Prin ele-a răzbate
Ş-oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat
C-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa.
Brazi şi păltinaşi
I-am avut nuntaşi,
Preoţi, munţii mari,
Păsări, lăutari,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!
Iar dacă-i zări,
Dacă-i întâlni
Măicuţă bătrână,
Cu brâul de lână,
Din ochi lăcrimând,
Pe câmp alergând,
De toţi întrebând
Şi la toţi zicând
„Cine-a cunoscut
Cine mi-a văzut
Mândru ciobănel,
Tras printr-un inel?
Feţişoara lui,
Spuma laptelui;
Mustăcioara lui,
Spicul grâului;
Perişorul lui,
Peana corbului;
Ochişorii lui,
Mura câmpului?“
Tu, mioara mea,
Să te-nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m-am însurat
C-o fată de crai,
Pe-o gură de rai,
Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntaşi
Brazi şi păltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Păsări, lăutari,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!

Rezumat extins la poezia Miorița

„Miorița” este o poezie populară românească, transmisă oral din generație în generație și care a fost transpusă în scris de Vasile Alecsandri. Aceasta prezintă povestea a trei ciobani, doi care își planifică să îl omoare pe al treilea din cauza geloziei și invidiei.

Poezia începe prin prezentarea ciobanului bătrân, care simte că îi va fi adusă moartea și poruncește ca, atunci când va muri, să fie îmbrăcat într-o piele de oaie și să fie lăsat într-un loc unde vor trece oile. În a doua strofă, doi ciobani mai tineri decid să îl ucidă pe cel bătrân, pentru a obține averea acestuia și pentru a se răzbuna pentru invidia pe care o nutreau față de el.

În a treia strofă, autorul prezintă momentul în care ciobanul bătrân este ucis de cei doi tineri, iar trupul său este îmbrăcat în pielea de oaie, așa cum și-a cerut înainte de moarte. În a patra strofă, o oaie descoperă trupul bătrânului și începe să plângă, iar celelalte oi se alătură plângerii sale, formând astfel cântecul mioriței.

În finalul poeziei, autorul subliniază faptul că miorița este un cântec tradițional al păstorilor români, care a fost creat pentru a păstra amintirea ciobanului bătrân și a uciderii sale. Prin intermediul acestei poezii, Vasile Alecsandri își îndeamnă cititorii să respecte tradițiile și valorile poporului român, care au o importanță vitală pentru cultura și identitatea națională.

În general, poezia „Miorița” este o creație literară ce reprezintă o tradiție populară românească și pune în evidență importanța păstrării amintirii și respectării tradițiilor și valorilor culturale ale poporului român. Prin intermediul acestei poezii, Vasile Alecsandri își îndeamnă cititorii să respecte și să înțeleagă tradițiile și valorile culturale, care au o importanță vitală pentru identitatea națională și pentru viața oamenilor din zonele rurale.