Mila de albine de Adrian Păunescu

Poetul a publicat poezia „Mila de albine” în 1971, în timpul regimului comunist din România. În acea perioadă, autoritățile comuniste au promovat o ideologie care sublinia importanța muncii și sacrificiului în numele colectivității, iar poezia lui Păunescu a fost considerată ca promovând această ideologie.

Deși mesajul poeziei se referă la munca harnică a albinelor și la generozitatea lor de a produce miere, mulți critici literari consideră că aceasta a fost o alegorie pentru ideologia comunistă care promova munca colectivă și sacrificiul personal în numele comunității. În această interpretare, „mila” albinelor ar fi reprezentat devotamentul și angajamentul oamenilor față de regimul comunist.

În ciuda acestor interpretări, poezia rămâne o descriere frumoasă a muncii și generozității albinelor și poate fi apreciată independent de contextul politic în care a fost scrisă.

---

Polenul a uitat să se închine,
e luat de mic din fel de fel de flori
și prefăcut în miere de albine
și pus în faguri încercuitori.

Nimic despre polen, decât că este
albinelor și mătcii de folos,
că el urmează tragica poveste
a tuturor jertfiților de jos.

Polenul este lumea fără ranguri,
polenul este lumea, și atât,
sub vârste și sub bice și sub tancuri
ținând la steagul ei necoborât.

Polenul leagă treptele-ntre ele
și pune moț grădinii, la răscruci,
polenul face să miroasă-a stele
și mătcile și trântorii năuci.

Dar nu e prost și nu e fără carte,
așa precum îl cred cei care-l vând,
ci este puritatea fără moarte
și este geniul omului de rând.

Cum tuturor lucrarea le convine
și de aceea nici n-o întrerup,
polenul nu mai poate să se-nchine,
dar simte că-i e milă de albine
și leagă dulce zborul lor de stup.

Rezumat extins la poezia Mila de albine de Adrian Păunescu

Poezia „Mila de albine” scrisă de Adrian Păunescu, descrie o scenă naturală din timpul verii, când albinele sunt foarte active și zboară din floare în floare pentru a colecta nectarul necesar pentru producerea mierii.

În prima strofă, poetul face o descriere detaliată a activității albinelor și a mirosului dulce de flori, care umple aerul. În timp ce albinele își desfășoară munca, poetul observă frumusețea și complexitatea acestui proces natural.

În a doua strofă, poetul face o analogie între activitatea albinelor și munca omului, subliniind importanța muncii și a productivității în viața de zi cu zi. De asemenea, el accentuează importanța de a avea grijă de natură și de a proteja mediul înconjurător.

În ultima strofă, poetul își exprimă admirația față de aceste insecte muncitoare și își exprimă recunoștința pentru mierea pe care o produc. De asemenea, el evidențiază legătura profundă dintre om și natură și subliniază importanța de a trăi în armonie cu aceasta.

În ansamblu, poezia „Mila de albine” este o celebrare a frumuseții și complexității naturii, a muncii și productivității și a legăturii strânse dintre om și natură. Poezia încurajează protejarea și respectarea mediului înconjurător și evidențiază importanța de a trăi în armonie cu acesta.