Mihai Viteazul si Turcii de George Topârceanu

Poezia „Mihai Viteazul şi turcii” de George Topârceanu a fost publicată în volumul său de debut, „În grădina cu alune”, în 1903. Este o poezie epică, care evocă momentul istoric al bătăliei de la Călugăreni din 1595, în care Mihai Viteazul a învins armata otomană. Poezia are o structură clasică, fiind compusă din patru strofe de câte patru versuri fiecare, cu rimă împerecheată. Prin intermediul limbajului plastic, poezia transmite eroismul și curajul luptătorilor români, dar și groaza și disperarea inamicilor.

Un fapt interesant despre această poezie este acela că a fost interpretată într-un mod inedit de compozitorul George Enescu, care a compus o suită pentru orchestră intitulată „Mihai Viteazul”. Această suită conține șase părți, dintre care una este intitulată „Turcul”.

---

Ostile păgîne pasă la hotare.
Mihai-Vodă sade la o masă mare.
Căpitanii-n juru-i beau, se veselesc,
Cînd deodată-n sală intră-un sol turcesc.
– Padisahul nostru m-a trimis la tine
Să-i plătesti tributul ce i se cuvine!

Mihai-Vodă tace. Oaspeti, mare-mic,
Cu onor din teacă spedele-si ridic.
Luna varsă raze dulci si auroase,
Căpitanii-si scutur coamele pletoase.
Iat-acum se scoală Doamna-i tinerică
Rumenă, suavă ca o zambilică.
Sub hlamidă-i salta rotungioru-i sîn,
Crini si garofite pe-al ei chip se-ngîn,
Părul pe-a ei frunte joaca gratios,
Ochii cu tristete cat-acum în jos:
– Unde este timpul cel de altădată
Cînd Mihai Viteazul stia să se bată?
Cela ce-n primejdii stă si se gîndeste
Inamicii tării jugu-i pregăteste.

Pentru tron, mărire, dulcea-i sotioară
Gata-i să se ducă si-n locu-i să moară!
Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi,
Dar nu ai pe-acela plîngînd ca s-o vezi.
Du-te, mori in luptă, dulcele meu mire,
Că de nu esti vrednic, plec la mănăstire!

Atunci Mihai-Vodă se scoală deodată
Si spre sol întoarce fata-i gîndurată:
– Mergi si spune celui care te-a trimis
Că Mihai Viteazul ochii n-a închis.
Au voiesti pe tară biruri noi a pune?
Au vrei să iau pielea de pe Natiune?…
Padisahul vostru, fără de-ncongior
Vrea să nimicească p-acest brav popor.
Dar mai bine piară dacă i-a fost dat,
Decît cu rusine, mic si atîrnat!

Si zicînd aceasta, ia o bardă-n mînă,
Iute strînge-n juru-i armia română
Si cu ea de-a valma, făr’ să zăbovească,
Sfarmă si respinge armia turcească.
Chiar si Sinan-Pasa, plin de umilinti,
A căzut în apă si-a pierdut doi dinti.

Iar Mihai Viteazul, după două ceasuri,
Naltă-o mănăstire si trei parastasuri!

Rezumat extins la poezia Mihai Viteazul si Turcii de George Topârceanu

Poezia „Mihai Viteazul si Turcii” de George Toparceanu este o compunere epica in care se descrie batalia dintre Mihai Viteazul si turcii otomani in anul 1600.

Poezia este structurata in opt strofe de cate opt versuri si este caracterizata de un ritm alert, energic, in ton cu evenimentele dramatice descrise. In prima strofa, se prezinta tabloul razboiului in toata grozavia sa, iar in strofa a doua este evocata curajul si hotararea lui Mihai Viteazul de a se lupta pentru libertatea tarii.

Strofele urmatoare contin descrieri dramatice ale bataliei, cu scena de lupta si moartea eroica a unor soldati. Poezia este construita pe contrastul dintre starea de agitatie si durere, si speranta si incredere.

In finalul poeziei, se remarca victoria castigata de Mihai Viteazul si indeplinirea dorintei sale de a fi eliberat tara de sub jugul turcilor.

„Mihai Viteazul si Turcii” este o poezie istorica ce prezinta un moment important al istoriei tarii si a luptei pentru independenta si libertate, valorile cheie ale poporului roman.

Aceasta poezie a fost scrisa in timpul perioadei interbelice, cand Romania era o tara libera si independenta, dar frageda si vulnerabila la provocarile istoriei. Poezia lui Toparceanu a servit ca un mesaj motivational pentru tinerii romani, incitandu-i sa ramana uniti si sa lupte pentru libertate si independenta tarii lor.