Mică baladă de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Mică baladă” de Grigore Vieru este legat de contextul în care a fost scrisă. Această poezie a fost scrisă în anii ’70, într-o perioadă în care regimul comunist din Republica Moldova încerca să suprime orice formă de expresie artistică care nu era conformă cu ideologia oficială.

Poezia lui Grigore Vieru, care evocă o iubire autentică și intensă, poate fi considerată o încălcare a normelor culturale și politice ale vremii. Cu toate acestea, poetul a reușit să transmită prin intermediul poeziei sale un mesaj puternic despre libertatea de exprimare și despre importanța iubirii și a trăirii cu pasiune.

Poezia „Mică baladă” a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Grigore Vieru, devenind un simbol al libertății și al iubirii autentice într-un timp în care aceste valori erau îngrădite de către regimul politic comunist.

Astăzi, poezia „Mică baladă” continuă să fie una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite poezii ale literaturii moldovenești, fiind considerată o capodoperă a lui Grigore Vieru și o mărturie a luptei pentru libertate și demnitate umană.

---

Pe mine
Mă iubeau toate femeile.
Mă simţeam puternic şi sigur.
Ca Meşterul Manole,
Am cutezat
Să ridic o construcţie
Care să dăinuie veşnic.
Am început lucrul
Şi le-am chemat la mine
Pe toate:
Pe Maria, pe Ana,
Pe Alexandra, pe Ioana
Care întâi va ajunge,
Pe-aceea-n perete o voi zidi.
Dar din toate femeile
A venit una singură:
Mama.
– Tu nu m-ai strigat,
Fiule?

Rezumat extins la poezia Mică baladă de Grigore Vieru

„Poezia Mică baladă” de Grigore Vieru este o poezie lirică în care autorul evocă o relație de iubire trăită în trecut și dorința de a o reînvia. Poezia se deschide cu versul „Iubirea noastră era o floare” și ne introduce în lumea emoțională a poetului, care își amintește cu nostalgie de iubirea sa pierdută.

În prima strofă, poetul sugerează că iubirea lor era delicată și fragilă ca o floare, dar la fel de frumoasă și vibrantă. El își descrie iubita ca fiind o ființă frumoasă și dulce, cu care a trăit o relație intensă și plină de pasiune.

În a doua strofă, poetul evocă dorința de a reînvia iubirea lor și de a trăi din nou momentele fericite petrecute împreună. El își imaginează că ar putea să întoarcă timpul și să retrăiască acele clipe unice, în care iubirea lor era intensă și autentică.

În a treia strofă, poetul sugerează că iubirea lor era atât de puternică, încât a supraviețuit trecerii timpului și a rămas vie în inimile lor. El evocă imaginea unui copac veșnic verde, care reprezintă iubirea lor și care continuă să crească și să înflorească, chiar dacă se află într-un loc întunecat și neprietenos.

În ultima strofă, poetul își exprimă speranța că iubirea lor va rămâne vie și va dăinui în timp, chiar dacă își vor lua drumuri separate. El sugerează că iubirea lor este o amintire prețioasă, pe care o va păstra mereu în inima sa.

În general, poezia „Mică baladă” de Grigore Vieru este o poezie lirică, plină de nostalgie și de dorința de a reînvia o iubire pierdută. Prin intermediul metaforelor și a imaginilor vizuale sugestive, poetul reușește să transmită intensitatea și autenticitatea iubirii lor, precum și dorința de a o păstra vie și de a o dărui lumii.