Mic şi mare de Ion Luca Caragiale

Un fapt interesant despre fabula „Mic și mare” de Ion Luca Caragiale este că ea a fost publicată pentru prima dată în anul 1895, într-un jurnal literar numit „Convorbiri Literare”. Această publicație era condusă de criticul și eseistul Titu Maiorescu, care a jucat un rol important în dezvoltarea culturii și literaturii românești în secolul al XIX-lea.

De asemenea, fabula „Mic și mare” a fost tradusă și în alte limbi, precum franceză și germană, ceea ce sugerează că ea a fost bine primită și apreciată nu doar în România, ci și în alte țări.

În plus, fabula a fost inclusă în manualele școlare din România și a fost utilizată ca o sursă importantă de învățare a valorilor și principiilor morale. De-a lungul timpului, ea a devenit o parte integrantă a patrimoniului cultural românesc și un exemplu relevant de literatură satirică și filozofică.

În concluzie, fabula „Mic și mare” reprezintă o lucrare importantă în literatura românească și poate fi utilizată ca o sursă de învățare și de reflectare asupra valorilor și principiilor pe care ne bazăm în viața noastră.

---

Trece un prăpăd pe lume…
Dinspre larg de ocean,
Cu ce neagră turbă bine,
vine vajnic uragan!
E o spaimă-n toată firea…
Păsări albe fug, s-ascund;
Pinii seculari se-ndoaie;
peşti, jivine merg la fund.

Urlă ape biciuite,
dau nebune către mal;
Calcă unul peste altul
şi se-nghite val pe val.
Geme farul… Un grăunte
de nisip, nepăsător,
Râde de urgia oarbă
şi de groaza tuturor;
„Râzi? Nu vezi?” l-întrebă farul.

„Ba văd bine” zice el;
„Ş-apoi, dacă vine, – vină!
Sunt atât de mărunţel!
„Rădăcini eu n-am, să-mi pese!
nu mă simt deloc legat –
„Ori în adâncimea mării,
ori la soare pe uscat –
„Să mă spulbere de-aicea,
cu tot eu am să rămân:
„Mie, unuia, oriunde,
singur cerul mi-e stăpân!”

Rezumat extins la fabula Mic şi mare de Ion Luca Caragiale

„Mic și mare” este o fabulă scrisă de Ion Luca Caragiale, care prezintă un dialog între două animale, un iepure și un elefant. Iepurele îi reproșează elefantului că este prea mare și nu poate face lucrurile pe care le poate face iepurele, cum ar fi să se ascundă sau să alerge repede. Elefantul îi răspunde iepurelui că, deși este mare, poate face lucruri pe care iepurele nu le poate face, cum ar fi să ridice greutăți mari sau să transporte lucruri mari.

Morala acestei fabule este că nu trebuie să ne comparăm cu alții, pentru că fiecare are propriile sale abilități și puncte forte. În plus, fabula sugerează că trebuie să acceptăm diferențele dintre oameni și să le apreciem.

Un fapt interesant despre această fabulă este că ea a fost scrisă într-un context social și politic în care societatea românească se confrunta cu probleme legate de inegalitatea socială și de discriminare. Deși fabula are o valoare morală universală, ea poate fi interpretată și ca o critică la adresa inegalității sociale și a necesității de a accepta și de a aprecia diferențele dintre oameni.

În general, fabula „Mic și mare” poate fi considerată o lucrare importantă în literatura satirică românească și poate fi utilizată ca o sursă de învățare și de reflectare asupra valorilor și principiilor pe care ne bazăm în viața noastră.