Mi-i dor de o piatră de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Mi-i dor de o piatră” de Grigore Vieru este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1965 în volumul „Cântec de leagăn”. Poezia a devenit foarte populară în rândul cititorilor și a fost recunoscută ca una dintre cele mai reprezentative poezii ale lui Grigore Vieru, exprimând dorul și tristețea sa față de locul său natal și de ceea ce a pierdut de-a lungul vieții.

Poezia a devenit un simbol al sentimentului de nostalgie și a inspirat mulți oameni să își amintească de copilăria lor și de locurile natale, contribuind astfel la consolidarea identității și a valorilor culturale din Republica Moldova și din întreaga regiune a Basarabiei.

---

Piatră dată cu lac.
Piatră suflată cu aur.
Piatră-floare,
Piatră crăiasă.

Mi-i dor de o piatră
Ce a rămas piatră –
De o piatră de câmp.
Bună ziua, mamă! să-i spun,
Şi ea să-mi surâdă tăcută,
Sură, cu chip colţuros,
Voind a se scula de jos,
Dar neputând
De trudită ce este.

Rezumat extins la poezia Mi-i dor de o piatră de Grigore Vieru

Poezia „Mi-i dor de o piatră” de Grigore Vieru este un poem liric care exprimă dorul și tristețea poetului față de locul său natal și față de ceea ce a pierdut de-a lungul vieții.

În prima strofă, poetul vorbește despre un pietroi pe care îl cunoaște din copilărie și pe care îl simte aproape ca pe un prieten. El simte că acest pietroi face parte din viața sa și că este o parte importantă a identității sale.

În a doua strofă, poetul descrie locul unde se află pietroiul și își exprimă dorul față de el. El simte că a pierdut legătura cu locul său natal și că nu mai are acces la locurile și obiectele care făceau parte din viața sa în copilărie.

În strofa a treia, poetul se întreabă dacă va putea vreodată să revină la locul său natal și să redescopere pietroiul și celelalte obiecte dragi din copilărie. El simte că viața sa a luat o turnură diferită și că nu mai poate să se întoarcă la trecut.

În ultima strofă, poetul își exprimă dorul față de locurile natale și față de trecutul său. El simte că viața sa este incompletă fără aceste locuri și obiecte care i-au fost atât de dragi și se simte trist că nu le mai poate avea. Cu toate acestea, poetul simte că acest dor îi dă putere să meargă mai departe și să își continue viața în ciuda absenței acestor lucruri.

În concluzie, poezia „Mi-i dor de o piatră” de Grigore Vieru este o meditație profundă asupra dorului și tristeții poetului față de locurile natale și de ceea ce a pierdut de-a lungul vieții. El simte că nu mai are acces la locurile și obiectele care făceau parte din viața sa în copilărie și se întreabă dacă va putea vreodată să se întoarcă la trecut. Cu toate acestea, poetul găsește putere în dorul său și își exprimă speranța că viața sa poate continua și fără aceste lucruri dragi.