Meșterul Manole

Un fapt interesant despre poezia „Meșterul Manole” este că aceasta a inspirat o serie de opere artistice, printre care se numără și o piesă de teatru scrisă de Lucian Blaga, intitulată „Meșterul Manole”, precum și diverse picturi și sculpturi realizate de artiști români.

De asemenea, poezia a fost adaptată și transpusă în diverse forme artistice, cum ar fi filme, seriale de televiziune și piese de teatru, în care s-a explorat și s-a reevaluat semnificația și simbolismul acesteia. Prin intermediul acestor adaptări și transpuneri, poezia „Meșterul Manole” a fost transformată într-un simbol al culturii și tradițiilor românești, reprezentând o valoare culturală și artistică deosebită pentru poporul român.

Cei nouă zidari,
Nouă meşteri mari
Ei se socotea,
Ca ei să mi-ş facă
Zid de mănăstire
Să nu fie-n lume.
Zâua zâduia,
Noaptea se surpa.
Ei se socotea,
Jurământ punea
Ca ei să nu spuie
La neveste-acasă
Şi care va merge
Meşterul Manole
Luni de dimineaţă
Cu prânzu-nainte…
În zâd s-o zâduiască.
Opt necredincioşi…
Credinţ-o călcatu,
Credinţă n-avea
Şi ei le spunea,
Ele nu venea.
Manole, Manole,
Meşteru Manole,
El credinţa-şi ţine
Că el că nu-i spune
La nevast-acasă.
Luni de dimineaţă
Ea mi se scula,
Pruncu şi-l scălda,
Prânzu şi-l făcea,
La bărbat pleca.
El când o vedea,
Din gură grăia:
De-ar da Dumnezeu
Rugu să-i răsaie,
Pe ea să mi-o-ncurce,
Mâncarea s-o verse,
Doar vremea va trece.
Rugu-i răsărea,
Ea mi-l d-ocolea,
Măi tare venea.
El când mi-o vedea,
Cu mâna-i făcea
‘Ndărăpt să se-ntoarcă.
Ea, când îl vedea
Măi tare venea,
La el ajungea,
Mâncarea punea.
Zâdarii mi-o lua
Şi-n zâd mi-o punea.
Nimic nu-i vorghea,
Num-o zâduia,
Zâd pân-la genunchi.
Ea din grai grăia:
– Voi nouă zidari,
Nouă meşteri mari,
Doar voi nu glumiţi
De mă zâduiţi
Zâd pân-la genunchi?
Nimic nu-i zicea,
Num-o zâduia,
Zâd până la brâu,
Ea iar din grai grăia:
Manole, Manole,
Meştere Manole,
Dar voi nu glumiţi
De mă zâduiţi
Zâd până la brâu,
Că zâdu mă strânge,
Ţâţişoara-m’ curge
Şi copilu-m’ plânge.
Nimic nu-i zicea,
Num-o zâduia
Zâd până la ţâţe.
Ea iar din grai grăia:
– Manole, Manole,
Meştere Manole,
Ţie nu ţi-i milă
De a ta soţie?
Că zâdu mă strânge,
Ţâţişoara-m’ curge
Şi copilu-m’ plânge.
Nimic nu-i zicea
Num-o zâduia
Zâd până la gâtu.
Ea iar din grai grăia:
– Manole, Manole,
Meştere Manole,
Ţie nu ţi-i milă
De a ta soţie?
Văd că nu glumiţi
De mă zâduiţi.
Zâd până la gâtu,
Că zâdu mă strânge,
Ţâţişoara-m’ curge
Şi pruncuşoru-m’ plânge.
Da’voi să-mi lăsaţi
Loc leagănului
La căpu zâdului,
Vântu când o bate
Ni l-o legăna
Şi când îmi va ninge
Pruncu mi l-o unge
Şi când o ploua
Pruncu-l va scălda.
Lui cu mama lui,
Lui cu mama lui!

Rezumat extins la poezia Meșterul Manole

Poezia „Meșterul Manole” scrisă de Lucian Blaga este o creație literară care prezintă povestea unui meșter priceput care a construit o biserică magnifică, dar care a fost nevoit să își sacrifice soția pentru a finaliza lucrarea.

Poezia începe prin prezentarea lui Manole, un meșter priceput, care împreună cu alți nouă meșteri, își propune să construiască o biserică frumoasă și durabilă, care să reziste vremea și să rămână un simbol al măiestriei lor. În a doua strofă, autorul prezintă momentul în care Manole și ceilalți meșteri descoperă că zidurile construite nu rezistă, iar vocea zeului îi îndeamnă să își sacrifice cea mai dragă ființă pentru a consolida construcția.

În a treia strofă, Manole își sacrifică soția și o zidesc în zidurile bisericii, pentru ca aceasta să fie stabilă și să reziste timpului. În a patra strofă, autorul subliniază durerea lui Manole, care își vede soția murind și care își dă seama că a fost nevoit să facă o asemenea alegere grea pentru a-și atinge scopul.

În finalul poeziei, autorul subliniază faptul că biserica construită de Manole și ceilalți meșteri rămâne un simbol al măiestriei și sacrificiului, dar și al dureroasei alegeri pe care a fost nevoit să o facă Manole. Prin intermediul acestei poezii, Lucian Blaga își îndeamnă cititorii să reflecteze asupra importanței sacrificiului și a alegerilor grele pe care le facem în viață, pentru a ne atinge scopurile și a realiza lucrurile mărețe.

În general, poezia „Meșterul Manole” este o creație literară ce reprezintă un simbol al măiestriei și sacrificiului, prin intermediul povestirii despre construirea unei biserici frumoase și durabile, dar și a sacrificiului făcut de Manole pentru a-și atinge scopul. Prin intermediul acestei poezii, Lucian Blaga își îndeamnă cititorii să reflecteze asupra importanței sacrificiului și a alegerilor grele pe care le facem în viață, pentru a realiza lucrurile mărețe, dar și asupra consecințelor acestor alegeri și sacrificii.