Poemul „Ștefan cel Mare” de Mihai Eminescu este unul dintre cele mai reprezentative ale romantismului românesc, omagiind figura legendară a voievodului Moldovei. Este un poem epic, care îmbină realul cu imaginarul, istoricul cu fantasticul, pentru a crea o imagine idealizată a domnitorului.
Contextul poemului
Poemul a fost scris în anul 1875, în perioada în care Eminescu era student la Viena. Autorul își exprimă admirația pentru figura voievodului prin intermediul unei viziuni romantice, personajul istoric fiind înfățișat ca erou național și personaj mitic.
Structura poemului
Poemul este structurat în 16 catrene, fiecare având un ritm propriu, caracterizat de o muzicalitate deosebită. Eminescu folosește o limbă arhaică, cu numeroase elemente populare, pentru a reda atmosfera medievală a secolului al XV-lea, perioada în care a domnit Ștefan cel Mare.
Figura voievodului
Ștefan cel Mare este prezentat ca un erou național, un luptător pentru dreptate și libertate, un conducător înțelept și un părinte iubitor al poporului său. El este înfățișat într-o manieră mitică, ca un semizeu, un om cu puteri supranaturale. Eminescu îl descrie pe Ștefan cel Mare ca pe un om de o mare noblețe, un luptător neînfricat, un comandant abil și un strateg eficient.
Elementele fantastice
Poemul conține numeroase elemente fantastice, care contribuie la crearea unei atmosfere magice. Acestea includ prezența unor ființe supranaturale, precum zâna și demonul, precum și utilizarea unor simboluri și imagini fantastice, cum ar fi steaua căzătoare, arborele înflorit în mijlocul iernii sau coroana de foc.
Mesajul poemului
Mesajul poemului „Ștefan cel Mare” este unul de glorificare a trecutului istoric al României și de omagiere a eroilor naționali. Eminescu vede în figura lui Ștefan cel Mare un simbol al luptei pentru libertate și dreptate, un model de curaj și demnitate.
Prin intermediul acestui poem, Eminescu își exprimă dorința de a vedea o Românie puternică și unită, capabilă să-și apere valorile și tradițiile. El îndeamnă poporul român să nu uite de eroii săi, să le urmeze exemplul și să fie mândru de istoria sa.
În concluzie, poemul „Ștefan cel Mare” este o operă literară de excepție, care îmbină cu măiestrie elemente realiste și fantastice, pentru a crea o imagine idealizată a unuia dintre cei mai importanți eroi ai istoriei românești. Prin intermediul acestui poem, Eminescu ne invită să reflectăm asupra valorilor pe care le reprezintă Ștefan cel Mare și să ne inspirăm din ele în viața de zi cu zi.