Menajerie de George Topârceanu

Poezia „Menajerie” de George Topârceanu a fost publicată pentru prima dată în 1902, în volumul „Cartea de aur”, fiind o meditație asupra condiției umane și a vieții animalelor în captivitate. Poezia este construită în jurul ideii că ființele umane și animale sunt legate între ele prin o trăsătură comună: suferința. Autorul explorează tema captivității, a dezumanizării și a înstrăinării prin intermediul descrierii animalelor din menajeria urbană. În final, poetul își exprimă speranța că natura și viața sălbatică să rămână libere, iar omul să își găsească locul într-o lume în care respectă toate formele de viață.

În oraşul de provincie banal
unde niciodată nu se văzuse vrun papagal,
la colţul străzii pe maidan
a apărut un cort.
(Nu se mai văzuse aşa ceva de-un an.)

La intrare sta-n picioare un om mort
şi o flaşnetă ţipa indiscretă melancolii
de amurguri pustii,
pe când o femeie cochetă,
cu pantaloni verzi
şi cu ciorapi,
ţinea în mână o cravaşă ca o baghetă
şi făcea semne ca să îndemne din cale
să intre nişte soldaţi la animale.
(Mai era acolo şi o maimuţă indecentă.)

Atunci trei copii cu nasul murdar
de pe maidan,
au scos fiecare din buzunar câte un ban
şi madama le-a dat câte-un bilet…

Cerul se făcuse la apus violet.

Rezumat extins la poezia Menajerie de George Topârceanu

Poezia „Menajerie” de George Topîrceanu este o creație lirică care surprinde imaginea unei grădini zoologice. În poezie, autorul descrie diferite animale, de la feline la reptile, păsări și alte vietăți, fiecare cu caracteristicile sale unice. Poezia sugerează ideea că, deși animalele sunt diferite și distincte, ele sunt unite de faptul că sunt toate locuitori ai planetei noastre și merită să fie tratate cu respect și îngrijire.

Poezia începe cu descrierea leului, care este prezentat ca un stăpân al animalelor din grădină, urmat de prezentarea altor animale, cum ar fi pantera, ursul, elefantul, șarpele și crocodilul. Fiecare animal este descris în detaliu, evidențiind trăsăturile sale fizice și comportamentale, dar și legătura lor cu natura și mediul înconjurător.

În final, poezia sugerează oamenilor să fie mai atenți la nevoile animalelor și să le trateze cu respect, deoarece toate vietățile merită să trăiască în armonie și să fie libere. Poezia transmite un mesaj puternic de protejare a naturii și a vieții sălbatice, invitându-ne să ne asumăm responsabilitatea de a proteja și conserva mediul înconjurător și să îngrijim de animalele cu care împărțim acest pământ.