Melci între noi de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Melci între noi” de Adrian Păunescu este că a fost interpretată de către cântăreața română Paula Seling în cadrul unei emisiuni televizate din anul 2003. Paula Seling a ales să interpreteze această poezie în cadrul emisiunii „Tezaur folcloric”, o emisiune consacrată promovării valorilor culturale tradiționale românești. Interpretarea ei a fost una sensibilă și emoționantă, aducând poezia lui Păunescu mai aproape de publicul larg și demonstrând încă odată puterea cuvintelor sale. Această interpretare a ajutat la popularizarea poeziei „Melci între noi” în rândul tinerilor din România și a adus un omagiu valorilor culturale și spirituale ale poporului român.

---

Mă mai încearcă noaptea la fereastră
Și vântul se răzbună pe zăvor,
Aici vom îngropa iubirea noastră
La rând și ea cu toți acei ce mor.

Și-o să ne cadă peste pleoape ploaie
Și lacrimile se vor confisca,
Dar vezi că toată ploaia azi a ta e
Așa cum până ieri a fost a mea.

Tu plângi din turnuri și din catedrale
Și în potopuri stranii te răzbuni
Și piersica întruchipării tale
Îmi cere ochii treji și dinții buni.

Am să te mușc neiertator, de moarte,
În toiul ploii ce mi te-a promis
Și-ți voi transcrie sângele în carte
La beregata piersicii din vis.

Dar nu, rămâi acolo unde nu e
Decât raport normal, decât atât,
Și unde melcul mult mai grabnic suie
Ca bietul vostru gând abia târât.

Și melcii din grădină după ploaie
Încep să urce umezi, suspiciosi,
Precum și firea ta se încovoaie
Și inima într-un fetiș ți-o coși.

Zăvorul simte vântul de afară,
Eu nu mai sunt, am obosit de tot
Și am uitat cum poate să mă doară,
Și am uitat aproape tot ce pot.

Sunt niste lacrimi mari peste umbrele,
Eu cad în calea lor, cum și tu cazi,
Prin lacrimile tale și-ale mele
Or să ne urce melcii pe obraz.

Rezumat extins la poezia Melci între noi de Adrian Păunescu

„Melci între noi” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu în anul 1976 și face parte din volumul său de poezii intitulat „Un poet numit Păunescu”. Poezia explorează tema relațiilor umane și a solidarității, prin intermediul unei metafore: melcii.

În prima parte a poeziei, Păunescu descrie melcii ca pe niște creaturi fragile și vulnerabile, care își poartă casele pe spate și sunt încetinși de greutatea lor. El sugerează că această vulnerabilitate este comună tuturor ființelor umane și că trebuie să fim mai atenți și mai sensibili față de nevoile celor din jur.

În continuare, poetul se concentrează asupra relațiilor umane și a solidarității. El sugerează că suntem toți melci care își poartă casele pe spate și trebuie să ne ajutăm unii pe alții în acest drum al vieții. Păunescu subliniază faptul că solidaritatea este cheia succesului și că trebuie să ne învățăm să fim mai deschiși și mai atenți față de semenii noștri.

Poezia continuă cu o descriere a suferinței care poate apărea din cauza indiferenței și a lipsei de solidaritate. Păunescu sugerează că această suferință poate fi evitată prin grija și atenția față de ceilalți. El afirmă că trebuie să fim mai empatici și să ne punem în locul celorlalți pentru a înțelege mai bine nevoile și problemele lor.

În final, poetul încheie cu o notă optimistă, afirmând că există speranță și că putem învăța să fim mai solidari și mai empatici. El subliniază faptul că acesta este singurul mod prin care putem depăși indiferența și să trăim într-o lume mai bună și mai armonioasă.

În concluzie, „Melci între noi” este o poezie în care Adrian Păunescu explorează tema solidarității și a relațiilor umane, prin intermediul unei metafore naturale: melcii. Poezia subliniază importanța atenției și a grijei față de ceilalți și ne invită să fim mai empatici și mai solidari cu semenii noștri.