Martie de George Topârceanu

Un fapt interesant despre poezia „Martie” de George Topârceanu este legat de data publicării acesteia. Poezia a fost publicată pentru prima dată în anul 1928, în cadrul volumului „Versuri alese”, la aproape 10 ani de la moartea poetului. Cu toate acestea, poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale sale, fiind considerată unul dintre cele mai reprezentative poeme despre primăvară din literatura română.

De asemenea, este interesant faptul că această poezie a fost scrisă într-o perioadă a vieții lui Topârceanu în care se confrunta cu probleme financiare și de sănătate, iar scrierea ei i-a adus o oarecare alinare și l-a ajutat să își depășească momentele dificile. Aceasta demonstrează puterea pe care o poate avea arta asupra vieții noastre și cum aceasta ne poate oferi un sentiment de frumusețe și de înțelegere a lumii dincolo de problemele cotidiene.

---

I. Singurătate

Prin luminişul crângului tăcut,
De-atâta vreme nimeni n-a trecut.

Copacii goi, în lungă nemişcare,
Pe umbra lor ce stă-nălţată în picioare.
Arar ajunge până-aici
O pasăre cu aripile mici,
Şi glasul ei răsună în linişte prea tare.

Dar Primăvara, care ştie tot,
Va risipi prin iarba dimprejur
Scântei de-azur —
Albastru miozot.
Şi dintre foi tivite cu argint,
Vor creşte ciucuri albi de mărgărint.

Pe-aici, o zână mică coboară dintre stele,
Şi-n fiecare noapte culege viorele.
Dar nimănui pe lume nu-i e dat s-o vadă
Cum vine pe cărările din mladă,
Făcând în taină îndelung popas,
Din loc în loc, pe unde-a mai rămas
Zăpadă…

II. Vin ţigăncile la crâng…

Vin ţigăncile la crâng
Să culeagă viorele,
Vin cu fustele-n parâng
Şi cu dancii după ele.

Şi e soare
Pe ponoare,
Şi miroase-n vânt a floare
Pe cărările pustii,

Prin stufişurile goale
Năpădite de basmale
Şi de zdrențe stacojii…

Vin ţigăncile grăbit,
Să culeagă pe sub mladă
Flori cu mâzgă de zăpadă
Din huceagul adormit,
Şi s-aducă-n paneraş
Primăvara la oraş:

— Urzicèle, urzicèle,
Ghiocei şi viorele,
Albăstriţe de suhat!
— Iarbă-mare, iarbă-mare,
Să şi-o puie-n scăldătoare
Fetele de măritat…

Rezumat extins la poezia Martie de George Topârceanu

Poezia „Martie” de George Topârceanu este o meditație asupra primăverii și a frumuseții naturii, dar și asupra efemerității vieții umane. Poezia este scrisă într-o formă fixă, având patru strofe a câte patru versuri, iar tonul este meditativ și nostalgic.

În prima strofă, autorul descrie cum natura începe să se trezească la viață în luna martie, cu frunzele ce apar pe crengile goale ale copacilor, cu râurile ce încep să curgă din nou și cu norii ce se duc departe. Însă în această descriere a primăverii, autorul nu uită nici de trecerea timpului și de efemeritatea vieții umane.

În a doua strofă, autorul își exprimă dorința de a trăi viața cu intensitate și de a profita de fiecare clipă, indiferent de ce aduce viitorul. El sugerează că este important să ne bucurăm de frumusețea lumii și să ne trăim viața cu pasiune, pentru că timpul trece repede și nu putem ști niciodată cât timp ne rămâne.

În strofa a treia, autorul vorbește despre trecerea anotimpurilor și a timpului, sugerând că fiecare lucru are un ciclu propriu de viață și moarte. El sugerează că nu trebuie să ne temem de moarte, ci să ne bucurăm de viață și să acceptăm trecerea timpului cu înțelepciune.

În ultima strofă, autorul face o paralelă între primăvară și tineretea omului, sugerând că ambele sunt efemere și că trebuie să le savurăm din plin în timpul cât le avem. El sugerează că trecerea timpului poate fi văzută ca un proces de înțelepciune și că putem învăța multe din fiecare etapă a vieții noastre.

În concluzie, poezia „Martie” de George Topârceanu este o meditație profundă asupra primăverii, a frumuseții naturii și a efemerității vieții umane. Autorul reușește să exprime sentimente de nostalgie, dar și de optimism, sugerând că viața trebuie trăită cu pasiune și că trecerea timpului trebuie acceptată cu înțelepciune. Poezia este un exemplu al talentului literar al lui George Topârceanu și demonstrează capacitatea sa de a exprima idei profunde prin intermediul cuvintelor.