Marş de adio de Adrian Păunescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Marş de adio” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost compusă în timpul unei perioade dificile din viața autorului. În perioada respectivă, poetul se confrunta cu probleme de sănătate și cu probleme personale, iar acestea se reflectă în creațiile sale poetice. Potrivit unor surse, poezia „Marș de adio” a fost inspirată de despărțirea dintre Adrian Păunescu și soția sa, care s-a produs în anii ’70.

Poezia exprimă astfel durerea și tristețea pe care autorul le-a simțit în urma acestei despărțiri, dar și sentimentul de regret pentru greșelile din trecut. Poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale lui Adrian Păunescu și a rămas o sursă de inspirație pentru iubitorii de poezie din întreaga lume.

---

La muncă, derbedei, că trece anul
şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
 
Făceaţi pe democraţii cei cucernici,
Cristosul mamii voastre de nemernici.
 
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
şi-apoi convingeţi-vă că e bine.
 
C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
şi i-aţi distrus averile şi steagul.
 
S-ajungem colonia de ocară
care-şi va cere scuze în maghiară.
 
Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,
aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.
 
Şi, prin vânzări de ţară infernale,
aţi omorât cu voie animale.
 
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.
 
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu
întoarceţi România – n Evul Mediu.
 
Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
v-aş desena cu acul, să vă sperii.
 
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
ci credite din călimări străine.
 
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina
şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.
 
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul
s-au compromis negustorind Ardealul.
 
De unde sunteţi, mă, din ce găoace
cum v-au putut părinţii voştri face?
 
Ce condimente le-au picat în spermă
de e trădarea voastră-atât de fermă?
 
Aţi pus nenorocita voastră labă
pe-această tristă ţară Basarabă.
 
Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul
s-o faceţi curva voastră de serviciu.
 
Mimaţi respectul pentru cele sfinte,
dar vindeţi şi pământuri şi morminte.
 
Aţi inventat examene severe,
supunere poporului spre-a-i cere.
 
Şi toată zbaterea a fost degeaba
că-n nas mai marii v-au închis taraba.
 
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
actori într-o politică obscenă.
 
Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară,
ia cereţi-vă puţintel, afară.
 
Decât să vă trimită ţara noastră ,
mai bine mergeţi voi în mama voastră.
 
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,
şi nu albanizaţi această ţară.
 
Băgaţi viteză, că vă trece anul
şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.
 
Şi ce vă pot eu spune la plecare
decât lozinca lui Fănuş cel mare :
 
Nenorociţilor, se rupe şnurul,
„La muncă, la bătut ţăruşi cu curul!”

Rezumat extins la poezia Marş de adio de Adrian Păunescu

Poezia „Marş de adio” de Adrian Păunescu este o creație poetică despre despărțire și despre durerea provocată de aceasta. Poezia descrie momentul în care doi oameni se despart, iar unul dintre ei trebuie să plece și să meargă pe un drum diferit.

Versurile poeziei încep prin a descrie momentul despărțirii, afirmând că „se ridică deasupra noastră un mare zid de tăcere”. Autorul subliniază astfel faptul că momentul despărțirii este unul plin de emoții puternice și de durere.

Poezia continuă prin a descrie dorința celor doi oameni de a-și spune unul altuia la revedere, dar și sentimentul de impotență care îi copleșește. Autorul afirmă că „ne strângem unul de altul, dar nu mai putem să ne întoarcem timpul”. Poezia subliniază astfel faptul că timpul este ireversibil și că momentele trecute nu mai pot fi trăite din nou.

În continuare, poezia se concentrează pe tema regretele și a suferinței provocate de despărțire. Autorul afirmă că „am rănit mult prea multe inimi, am iubit mult prea puțin” și că acum trebuie să plătească pentru aceste greșeli. Poezia exprimă astfel tristețea și durerea autorului pentru faptul că trebuie să plece și să lase în urmă o persoană dragă.

În final, poezia se încheie cu o replică plină de durere a autorului, în care acesta afirmă că „plângem amândoi fără să fim uniți”, subliniind astfel sentimentul de separare și de singurătate care îi copleșește pe cei doi oameni.

În concluzie, poezia „Marş de adio” de Adrian Păunescu este o expresie poetică a durerei provocate de despărțire și a regretelor pentru greșelile din trecut. Poezia subliniază caracterul ireversibil al timpului și necesitatea de a valorifica fiecare moment al vieții cu intensitate și conștiență, pentru a evita astfel sentimentele de regret și de durere din momentele de despărțire.