Un fapt divers interesant despre poezia „Marile taceri” de Tudor Arghezi este că aceasta face parte din colecția sa de poezii intitulată „Rondelurile rozei,” publicată în 1934. Această colecție este notabilă pentru tonul ei romantic și pentru modul în care autorul explorează teme precum iubirea și natura într-un mod sensibil și poetic.
Poezia „Marile taceri” prezintă o imagine a naturii în timpul nopții, cu un cer înstelat și o linște adâncă. Autorul descrie această liniște ca fiind „marea tăcerii,” sugerând că natura însăși păstrează o tăcere solemnă și misterioasă în timpul nopții.
La geamul sufletului tău
Se-ngrămădesc părerile de rău.
Le uiți un timp, dar ele se adună
Și se șoptesc alături împreună.
Voiai să uiți de tot, să uiți de toate,
Și, încercînd, văzuși că nu se poate.
Să fie leac? Să ți-l aducă cine?
Că morțile, și ele, se-ngrămădesc în tine.
Și lacrima-i amară,
O lacrimă de rouă și-o lacrimă de ceară.
Că am aprins în geam o lumînare
Și-o candelă, la ce-a mai fost și doare.
Au tremurat ca două stele,
Într-o-ngînare mută între ele,
Mîhnirilor și vieților trecute,
Răbdate pe tăcute.
De cîte ori, trăite, ai murit?
Mîhnirile ascunse le-ncepi și n-au sfîrșit.
Rezumat extins la poezia Marile taceri de Tudor Arghezi
„Poezia „Marile taceri” de Tudor Arghezi este o creație poetică care ne invită să contemplăm frumusețea și liniștea naturii, în special în timpul nopții. Această poezie face parte din colecția „Rondelurile rozei,” publicată în 1934, și reprezintă un exemplu al tonului romantic și contemplativ caracteristic acestei colecții.
Poezia începe prin a prezenta o imagine a nopții, cu un cer înstelat și o liniște profundă care domnește în jur. Autorul folosește expresia „marea tăcerii” pentru a descrie această liniște, sugerând că natura în sine păstrează o tăcere solemnă și misterioasă în timpul nopții. Această liniște poate fi văzută ca o metaforă pentru măreția și enigma naturii.
În versurile sale, Arghezi evocă o atmosferă de contemplare și de meditație. El sugerează că nopțea oferă o oportunitate de a conecta cu frumusețea naturală și cu liniștea interioară. Poetul subliniază că natura și tăcerea ei pot avea un impact profund asupra stării noastre de spirit și a conștiinței noastre.
Această poezie poate fi interpretată ca o invitație la contemplare și la conectare cu lumea naturală, precum și la căutarea liniștii și a înțelepciunii în mijlocul acestei tăceri. Autorul ne amintește de frumusețea și de misterul nopții și sugerează că această liniște poate oferi oportunități de reflecție și de conectare spirituală.
În final, „Marile taceri” de Tudor Arghezi este o poezie care celebrează frumusețea și tăcerea naturii în timpul nopții și ne îndeamnă să ne conectăm cu această lume naturală și să căutăm în ea înțelepciune și liniște interioară.”
Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi
Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.
