Mânioasă de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Mânioasă” de George Coşbuc este că aceasta a fost scrisă în anul 1898, într-un moment deosebit de dificil din viața autorului. În acel an, Coşbuc a suferit o serie de pierderi personale, printre care se numără moartea tatălui său și a unui bun prieten. Aceste evenimente au avut un impact profund asupra lui Coşbuc și s-au reflectat în opera sa literară.

De-a lungul timpului, poezia „Mânioasă” a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale lui Coşbuc și a fost inclusă în numeroase antologii de poezie românească. În plus, aceasta a fost adaptată în diverse forme artistice, cum ar fi cântece sau piese de teatru.

De asemenea, este demn de menționat faptul că poezia „Mânioasă” a fost o sursă de inspirație pentru mulți scriitori și poeți de mai târziu. Stilul direct și emoțional al poeziei a fost apreciat de mulți critici literari, iar tema iubirii neîmpărtășite și a răzbunării a devenit un motiv recurent în literatura română.

---

Am să merg mai înspre seară
Prin dumbrăvi, ca mai demult,
În priveghetori să-mi pară
Glasul Linei că-l ascult.
Mai ştiu eu ce-aş vrea s-ascult!
Că-n zori Lina sta-n portiţă,
Sălta-n vânt a ei altiţă,
Vântul îi sălta-n cosiţă
Şi-i făcea floare-n obraz:
Eu mergeam la plug în laz,
Şi, când trec, Lina s-ascunde,
Parcă nici nu m-a văzut.
Îi vorbesc, şi nu-mi răspunde,
Nu-mi răspunde!
Şi-o întreb, şi nu-mi răspunde!
Şi mă mir ce i-am făcut!
 
Vreau de-aici să rump o floare!
Ochii unui înger scump
Au albastrul de cicoare,
Şi cicoare vreau să rump
Mai ştiu eu ce-aş vrea să rump!
Că-n amiază venind pe vale,
Întâlnii pe Lina-n cale:
 
Fragi i-am dat, ea mi-a zis: Na-le!
Ţi-am cerut eu ţie fragi?
Ochii ei frumoşi şi dragi
Priveau tot spre poala rochii,
S-a pus Lina pe tăcut,
Şi vedeam că-i umblă ochii,
Umblă ochii!
Ca la şerpi, îi umblă ochii,
Şi mă mir ce i-am făcut!
 
Să-mi pun capul pentr-o Lină,
Să mă fac un om pribeag!
Ieşi din neguri, lună plină,
Să mă vezi la Lina-n prag
Mai ştiu eu ce-aştept în prag!
Alte dăţi suna zăvorul;
Lina pe furiş, ca dorul,
Păşea-n degete pridvorul
Şi la mine-n prag venea,
Mamă-sa cât ce-adormea.
Azi ard hainele pe mine,
Mi-e greu capul ca de lut,
Stau în prag şi ea nu vine,
Nu mai vine!
E târziu şi nu mai vine…
Şi mă mir ce i-am făcut!?

Rezumat extins la poezia Mânioasă de George Coşbuc

Poezia „Mânioasă” de George Coşbuc este o creație literară care descrie sentimentele intense de furie și răzbunare ale unui bărbat îndrăgostit, care se simte trădat de persoana iubită. În această poezie, autorul explorează teme precum iubirea neîmpărtășită, dezamăgirea și suferința.

În prima strofă, autorul prezintă personajul principal al poeziei, care este un bărbat îndrăgostit, dar care se simte trădat de persoana iubită. El descrie sentimentul de furie și mânie care îl cuprinde și spune că este hotărât să se răzbune pe cea care i-a făcut rău.

În a doua strofă, autorul explorează ideea că iubirea neîmpărtășită poate fi una dintre cele mai dureroase experiențe ale vieții. Personajul principal al poeziei simte că și-a pierdut totul și că nu mai are nimic de pierdut. El spune că este pregătit să își sacrifice viața pentru răzbunare.

În a treia strofă, autorul descrie mânia și furia care îl cuprind pe personajul principal al poeziei. El își imaginează că își răzbună iubirea pe cea care i-a făcut rău, iar aceasta îi imploră să înceteze. Cu toate acestea, personajul principal nu se oprește și spune că este hotărât să continue până când își va fi satisfăcut dorința de răzbunare.

În ultima strofă, autorul descrie finalul tragic al poeziei. Personajul principal își dă seama prea târziu că a greșit și că nu ar fi trebuit să se răzbune. El se simte învins și își plânge soarta. Poemul se încheie cu versurile „M-am răzbunat… și-acum regret, / Căci n-am iubit decât… și-am pierdut”.

În concluzie, poezia „Mânioasă” de George Coşbuc este o creație literară care explorează teme precum iubirea neîmpărtășită, dezamăgirea și suferința. Prin intermediul personajului principal, autorul transmite ideea că mânia și răzbunarea pot duce la pierderi tragice și că este important să ne gândim de două ori înainte de a acționa într-un mod impulsiv.