Mângâiere de Ion Luca Caragiale

Un fapt interesant despre fabula „Mângâiere” de Ion Luca Caragiale este că ea a fost publicată pentru prima dată în anul 1891, într-un jurnal literar numit „Literatorul”. Acesta era un jurnal influent din acea vreme, care publica lucrările unora dintre cei mai importanți scriitori și poeți români ai epocii.

De-a lungul timpului, fabula „Mângâiere” a fost inclusă în manualele școlare din România și a fost utilizată ca o sursă importantă de învățare a valorilor și principiilor morale. De asemenea, ea a fost tradusă în alte limbi și a devenit o parte integrantă a patrimoniului cultural românesc.

Un alt fapt interesant este că fabula „Mângâiere” a fost adaptată și utilizată în diferite contexte culturale, cum ar fi în filme, piese de teatru sau alte forme de artă. Astfel, fabula a devenit o sursă de inspirație pentru artiști din diverse domenii și a fost utilizată pentru a transmite mesaje importante despre umanitate și empatie.

În concluzie, fabula „Mângâiere” reprezintă o lucrare importantă în literatura română și poate fi considerată o sursă de învățare și de reflectare asupra valorilor și principiilor morale. Ea subliniază importanța empatiei și a compasiunii față de ceilalți și sugerează că, prin ajutorul și susținerea reciprocă, putem depăși cele mai dificile momente ale vieții.

O babă chioară-aşează tingirea cu păsat
Pe-o pirostie şchioapă… Fiertura-n foc a dat…
Şi scuipă biata babă, şi blestemă, se-nchină:
„Spurcatu!… Necuratu…” (El singur e de vină!)
Morala
Spre mângâiere – adeseori
Ne trebuiesc… instigatori.

Rezumat extins la fabula Mângâiere de Ion Luca Caragiale