Mândruliţă de la munte de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Mândruliţă de la munte” de Vasile Alecsandri este că a fost inspirată de o călătorie pe care poetul a făcut-o în munții Carpați în anii 1830. Vasile Alecsandri a fost un mare admirator al naturii și a călătorit în diferite zone ale României și Moldovei pentru a-și explora frumusețea și a înțelege mai bine cultura și tradițiile locale.

În timpul unei astfel de călătorii în munții Carpați, poetul a întâlnit o fată frumoasă care trăia în munte și care l-a impresionat prin frumusețea și puritatea sa. Această întâlnire l-a inspirat să scrie poezia „Mândruliţă de la munte”, care a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale lui Vasile Alecsandri. Acest fapt demonstrează legătura strânsă pe care poetul o avea cu natura și cu tradițiile locale și arată cum experiențele sale personale au influențat creația sa literară.

---

Mândruliţă de la munte,
Ce nu treci colea, pe punte,
Să te strâng la pieptul meu?
Că te-aş face, zău, puicuţă,
Să urăşti a ta căsuţă
Şi să uiţi pe Dumnezeu.
 
De-a tot toarce nu-ţi e lene?
Lasă-ţi furca-n buruieni
Şi-mi sari iute cel pârău,
 
Să culegem împreună,
Tu, fragi roşi de prin păşună,
Eu, crini albi pe sânul tău.
 
Ici, în lunca înverzită,
Este-o iarbă înflorită
Ce se-ngână c-un izvor.
Vină-n iarbă, mândruliţă,
Eu să-ţi cânt doina, doiniţă,
Tu să plângi de dulce dor!

Rezumat extins la poezia Mândruliţă de la munte de Vasile Alecsandri

„Mândruliţă de la munte” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii române. Poezia este o metaforă a frumuseții și a purității naturii, pe care poeta o admiră și o laudă.

În prima strofă, poeta prezintă imaginea unei fete frumoase, care trăiește în munte și care este o parte integrantă a naturii. El descrie frumusețea ei ca fiind naturală și simplă și afirmă că ea este asemenea unui colț de rai.

În a doua strofă, poeta continuă să mediteze asupra frumuseții fetei și a muntelui și afirmă că acestea sunt o parte a creației divine. El afirmă că frumusețea naturii este o mărturie a puterii și a iubirii lui Dumnezeu și că trebuie să o respectăm și să o protejăm.

În strofele următoare, poeta continuă să laude frumusețea și puritatea fetei și a muntelui și afirmă că acestea sunt simboluri ale libertății și ale adevărului. El subliniază faptul că această frumusețe este o mărturie a valorilor morale și spirituale ale oamenilor și că trebuie să o apreciem și să o protejăm.

În final, poeta afirmă că fata și muntele sunt o metaforă a frumuseții și purității din lume și că trebuie să le prețuim și să le protejăm. El concluzionează că această frumusețe este o mărturie a valorilor morale și spirituale ale oamenilor și că trebuie să o apreciem și să o protejăm.

Un fapt interesant despre poezia „Mândruliţă de la munte” este că a fost folosită ca imn național al Republicii Moldova în anii 1990, după căderea regimului comunist. În această perioadă, Republica Moldova a căutat să își consolideze identitatea națională prin diverse mijloace, inclusiv prin promovarea literaturii și a culturii tradiționale românești. Poezia lui Vasile Alecsandri a fost ales ca imn național, deoarece a fost considerată un simbol al frumuseții și purității naturii și al valorilor morale și spirituale ale poporului moldovean. Acest fapt demonstrează importanța poeziei și a lui Vasile Alecsandri în cultura și istoria Moldovei și României.