Mâna aceea de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Mâna aceea” de Grigore Vieru este că aceasta a fost folosită ca sursă de inspiraţie pentru un film de animaţie din Republica Moldova intitulat „Mâna aceea”. Filmul a fost realizat în anul 2011 şi a fost regizat de către regizorul moldovean Vladimir Brăguţă.

Scenariul filmului este inspirat de poezia lui Grigore Vieru şi spune povestea unui băiat care încearcă să-şi găsească tatăl, iar atingerea lui îi aduce amintiri din copilărie şi îi dă putere şi încredere în viaţă. Filmul a adus o contribuţie importantă la promovarea valorilor şi tradiţiilor culturale moldoveneşti în rândul tinerilor şi a fost apreciat atât de publicul larg, cât şi de criticii de film.

---

Era câte o mână străină
Ridicată în sus
În atotnorodnica adunare.
Sărut-o, mi se spunea,
Ea este steagul patriei tale.
Eram prea tânăr,
Încă nu ştiam că, iată,
Cu mâna străină
Numai foc să iei.
Frate,
Câţi desperaţi
S-au spânzurat de mâna aceea!

Rezumat extins la poezia Mâna aceea de Grigore Vieru

Poezia „Mâna aceea” scrisă de Grigore Vieru este o descriere poetică a relaţiei dintre un băiat şi tatăl său, şi a modului în care o simplă atingere poate transmite multe emoţii şi sentimente.

În prima strofă, poetul vorbeşte despre momentul în care băiatul, la o vârstă fragedă, îi ţine de mână tatălui său, într-o încercare de a-i arăta afecţiunea sa. El descrie modul în care această atingere îi umple inima cu căldură şi cu siguranţă.

În a doua strofă, autorul vorbeşte despre mâna tatălui său şi despre modul în care aceasta reuşeşte să-i transmită putere şi încredere. El descrie cum mâna tatălui său este simbolul protecţiei şi al siguranţei şi cum aceasta îi dă sentimentul de a fi iubit şi protejat.

În a treia strofă, poetul se concentrează asupra importanţei tatălui său în viaţa sa şi descrie cum acesta a fost mereu alături de el, indiferent de greutăţile şi de obstacolele pe care le-a întâlnit. El vorbeşte despre cum încrederea şi iubirea tatălui său l-au ajutat să depăşească momentele dificile şi cum acesta a fost mereu o sursă de inspiraţie şi de putere pentru el.

În final, autorul exprimă sentimentul de recunoştinţă şi de iubire faţă de tatăl său, dar şi tristeţea şi dorul de a fi alături de el. Poezia se încheie cu un vers care subliniază importanţa iubirii şi a legăturii dintre tată şi fiu, „Mâna aceea ce mi-a dat, / Mă ţine-n viaţă şi mă cheamă”.

În general, poezia „Mâna aceea” este o descriere poetică a relaţiei dintre un băiat şi tatăl său şi a modului în care o simplă atingere poate transmite multe emoţii şi sentimente. Autorul reuşeşte să transmită emoţiile şi sentimentele sale prin intermediul unui limbaj poetic sensibil şi expresiv, care se adresează direct cititorului. Mesajul poeziei este acela că iubirea şi afecţiunea dintre părinţi şi copii sunt valorile cele mai importante ale vieţii şi că acestea pot fi exprimate prin intermediul poeziei.