Mamă țară de Adrian Păunescu

Poezia „Mamă țară” de Adrian Păunescu a fost compusă în anul 1968, în perioada când poetul era deja activ în viața politică și culturală a României socialiste, devenind chiar un apropiat al lui Nicolae Ceaușescu. Poezia este considerată unul dintre cele mai cunoscute și reprezentative texte ale lui Păunescu, fiind o declarație de dragoste pentru țara sa natală și pentru poporul român.

Prin intermediul poeziei, autorul încearcă să transmită emoția și dorul său pentru locurile copilăriei și pentru oamenii de acolo, dar și să evidențieze frumusețea și valorile țării. În același timp, poezia poate fi interpretată și ca o oarecare justificare a angajamentului politic al lui Păunescu, întrucât autorul vorbește despre țara pe care o iubește și pentru care ar face orice, inclusiv să lupte și să se angajeze în viața politică pentru binele acesteia.

---

Cu lacrimi ți-aş scrie, bătrâna mea ţară,
Un cântec făcut dintr-un lut absolut,
Copiii să-ţi crească, duşmanii să-ţi piară,
Să fii viitor, şi prezent, şi trecut.

La tine eu vin înainte de luptă
Şi stau în genunchi, şi iertare îţi cer,
Şi lancea îţi jur să-mi rămână neruptă,
Şi dacă îmi ceri, pentru tine să pier.

Ce ochi de lumină, ce ochi ai tu, MAMĂ,
Pe noi în lumină şi milă ne creşti,
Şi vorbele tale curate ne cheamă
Din toate străvechile Ţări Româneşti.

Eu mamă îţi zic, dar aud că-ţi spun țară,
Cu lacrima-ţi scriu neştirbit jurământ:
Lumina din ochii tăi buni să mă doară
Oricât s-o-ntâmpla să trăiesc pe pământ.

Şi cum să te dau pentru alta pe lume?
Comerţ cum să fac cu un deal de strămoşi?
Al tău sunt eu, ŢARĂ, cu fapte şi nume,
Ca-n colţ de batistă, pe steag, să mă coşi.

Dă-mi pietre să car, dă-mi pe limbă ţărână,
În oase răstoarnă-mi fiertură de stea,
Acoperă-mi ochii şi taie-mi o mână,
Al tău sunt de-a pururi, tu, MAMĂ a mea.

C-a fost adevăr sau vis sau reclamă
De mic am aflat un cuvânt, Dumnezeu,
Al LUI feminin îi eşti tu, ŢARĂ MAMĂ,
Puterea supremă a tot ce-i mai bun.

Iubire deplină şi fără condiţii
Nu-ţi dau dacă-mi dai, ci-s al tău fiindcă sunt,
Prin mine datori îţi sunt încă sciţii,
MAMĂ, tu, ȚARĂ , cuvântule sfânt!

Rezumat extins la poezia Mamă țară de Adrian Păunescu

Poezia „Mamă țară” de Adrian Păunescu este un cântec de dragoste și admirație pentru România, în care poetul descrie frumusețea și valorile acestei țări. Poezia este scrisă în strofe regulate, cu o rima simpla, care îi confera un ritm și o sonoritate aparte.

În prima strofă, poetul vorbește despre natura românească, despre dealurile, văile și munții acestei țări, despre pădurile sale și despre apele curate ale râurilor. El subliniază că acestea sunt comori neprețuite, dar care trebuie protejate și păstrate pentru generațiile viitoare.

În a doua strofă, poetul descrie frumusețea oamenilor români, cu tradițiile, obiceiurile și valorile lor autentice. El vorbește despre curajul și spiritul de sacrificiu al acestor oameni, care au luptat pentru libertatea și independența țării.

În a treia strofă, poetul vorbește despre cultura și istoria României, despre monumentele și operele de artă care ilustrează bogăția și diversitatea acestei țări. El subliniază importanța de a le proteja și promova, pentru a le transmite mai departe și a le păstra vie amintirea.

În final, poetul exprimă profunda sa iubire și admirație pentru România, numind-o „Mamă țară” și angajându-se să lupte pentru a o proteja și promova. El îndeamnă pe toți românii să iubească și să respecte această țară, care este casa lor și moștenirea lor comună.

În ansamblu, poezia „Mamă țară” este o pledoarie pentru valorile și frumusețea României, o invitație la iubire și respect pentru această țară și o promisiune de a lupta pentru protejarea și promovarea ei.