Mama de pământ de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Mama de pământ” de Adrian Păunescu este că a fost folosită ca sursă de inspirație pentru crearea unei opere de artă într-un sat din România. În anul 2016, un artist local din satul Boroaia din județul Suceava a creat o operă de artă monumentală inspirată de poezia „Mama de pământ”.

Opera de artă constă într-o statuie a unei femei care ține în brațe un stog de grâu, reprezentând simbolul mamei de pământ care hrănește poporul. Statuia are o înălțime de 4 metri și este realizată din beton armat și fier, fiind amplasată în centrul satului, ca o emblemă a identității și a iubirii pentru natură și pentru pământul care ne hrănește. Această operă de artă este un exemplu de cum poezia poate inspira și motiva oamenii să creeze lucruri frumoase și semnificative pentru comunitatea lor.

---

Mamă, te-a cuprins un fel de teamă
Că-ți sunt toți copiii călători,
Dar e bine, recunoaște, mamă,
Dulce mamă, n-ai de ce să mori.

Fiecare e la el acasă,
Tu de dorul lor te perpelești,
Vocea ta, precum un plâns, apasă
În țâțâna casei părintești.

Cărți poștale de la fiecare
Și, din când în când, de pe aici,
Semnătura degetului mare
Pe talonul unei pensii mici.

Mamă, ți-au crescut încet nepoții
Și din nou la noi în curte sunt,
Au venit mai bucuroși cu toții,
Cu un braț de flori de pe mormânt.

Lor pământul tău în ochi le vine,
Dulcea mea, nu trebuia să mori,
Mamă, de ce taci și ce-i cu tine,
Mamă, ai ajuns un braț de flori.

Astăzi, mâine, viața noastră-i gata,
Vă urmăm, așa cum ne certai,
Mamă, nu uita să-i spui lui tata
Că în târguri, iarăși, se vând cai.

Braț de flori, într-o lumină dreaptă,
Neamul nostru e de neînfrânt,
Tatăl nostru de pământ așteaptă
În pământ pe mama de pământ.

Pe părinții noștri, la un Paște,
I-a cuprins o nuntă de pământ
Și se vor iubi și ne vor naște,
Ne vor face iarăși, din pământ.

Rezumat extins la poezia Mama de pământ de Adrian Păunescu

„Mama de pământ” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu în anul 1970, care face parte din volumul său de poezii intitulat „Cântec pentru un prieten”. Poezia explorează tema iubirii pentru natură și pentru pământul care ne hrănește, prin intermediul unei metafore: mama.

În prima parte a poeziei, Păunescu descrie pământul ca fiind o mamă care ne dăruiește hrana și viața, în același mod în care o mamă ne oferă dragostea și îngrijirea. El afirmă că pământul este o entitate vie, care respiră și care ne hrănește și ne protejează.

În continuare, poetul se concentrează asupra frumuseții naturii și sugerează că aceasta ne oferă o bogăție de trăiri și de sentimente. El afirmă că trebuie să ne recunoaștem datoria față de natură și să o protejăm și să o iubim, pentru a ne putea bucura de toate minunile pe care ne le oferă.

Poezia continuă cu o descriere a schimbărilor care au loc în natură și în ciclul vieții, sugerând că acestea sunt un simbol al vieții noastre și al trecerii timpului. Păunescu subliniază faptul că trebuie să ne bucurăm de toate momentele vieții și să le savurăm la intensitate maximă.

În final, poetul încheie cu o notă de recunoștință și afirmă că trebuie să fim recunoscători pentru darurile pe care ne le oferă mama de pământ și să ne străduim să îi protejăm și să îi apreciem frumusețea și bogăția. El subliniază faptul că trebuie să învățăm să trăim în armonie cu natura și să îi respectăm ciclurile și legile.

În concluzie, „Mama de pământ” este o poezie în care Adrian Păunescu explorează tema iubirii pentru natură și pentru pământul care ne hrănește, prin intermediul unei metafore naturale: mama. Poezia subliniază importanța recunoașterii darurilor pe care ni le oferă natura și ne invită să fim recunoscători și să protejăm și să iubim frumusețea și bogăția acesteia.