Mama de George Coşbuc

Un fapt divers interesant despre poezia „Mama” de George Coșbuc este că aceasta a fost una dintre cele mai populare și apreciate poezii din literatura română. În timpul vieții sale, Coșbuc a fost unul dintre cei mai iubiți și respectați poeți români, iar poezia „Mama” a fost unul dintre cele mai cunoscute și iubite lucrări ale sale.

Poezia a fost apreciată pentru mesajul său profund și emoționant despre dragostea și devotamentul unei mame față de copilul ei, și pentru capacitatea sa de a inspira și a încuraja cititorii să prețuiască și să iubească mamele lor. Astăzi, poezia „Mama” rămâne una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii din literatura română, fiind adesea citată și recitată la diferite evenimente și ocazii speciale.

În vaduri ape repezi curg
Şi vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară
Acolo, mamă, te zăresc
Pe tine-ntr-o căscioară.
 
Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacăra lor geme:
Clipeşte-abia din când în când
Cu stingerea-n bătaie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colţuri de odaie.
 
Cu tine două fete stau
Şi torc în rând cu tine;
Sunt încă mici şi tată n-au
Şi George nu mai vine.
Un basm cu pajuri şi cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ş-asculţi povestea ei
Şi stai îngândurată.
 
Şi firul tău se rupe des,
Căci gânduri te frământă.
Spui şoapte fără de-nţeles,
Şi ochii tăi stau ţintă.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Când fusul se desfiră…
Te uiţi la el şi nu-l ridici,
Şi fetele se miră.
 
…O, nu! Nu-i drept să te-ndoieşti!
La geam tu sari deodată,
Prin noapte-afară lung priveşti
Ce vezi? întreab-o fată.
Nimic… Mi s-a părut aşa!
Şi jalea te răpune,
Şi fiecare vorbă-a ta
E plâns de-ngropăciune.
 
Într-un târziu, ne-ridicând
De jos a ta privire:
Eu simt că voi muri-n curând,
Că nu-mi mai sunt în fire…
Mai ştiu şi eu la ce gândeam?
Aveţi şi voi un frate…
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.
Dar n-a fost el! Să-l văd venind,
Aş mai trăi o viaţă.
E dus, şi voi muri dorind
Să-l văd o dată-n faţă.
Aşa vrea poate Dumnezeu,
Aşa mi-e datul sorţii,
Să n-am eu pe băiatul meu
La cap, în ceasul morţii!
 
Afară-i vânt şi e-nnorat,
Şi noaptea e târzie;
Copilele ţi s-au culcat
Tu, inimă pustie,
Stai tot la vatră-ncet plângând:
E dus şi nu mai vine!
Ş-adormi târziu cu mine-n gând
Ca să visezi de mine!

Rezumat extins la poezia Mama de George Coşbuc

Poezia „Mama” de George Coşbuc este o poezie emoționantă despre dragostea și devotamentul unei mame față de copilul ei. Poezia sugerează că legătura dintre o mamă și copilul ei este una puternică și inegalabilă, iar dragostea necondiționată a mamei poate oferi putere și susținere în cele mai grele momente ale vieții.

Poezia începe prin prezentarea unei mame care își iubește copilul mai presus de orice altceva în lume, sugerând că aceasta este o dragoste necondiționată și deosebit de puternică. În următoarea strofă, poetul sugerează că mama poate oferi putere și susținere în cele mai grele momente ale vieții, sugerând că dragostea ei poate fi o sursă de confort și încredere.

În strofele următoare, poetul meditează asupra sacrificiului și devotamentului mamei față de copilul ei. El sugerează că aceasta este dispusă să renunțe la tot pentru a-și proteja și a-și ajuta copilul, chiar și atunci când viața ei este pusă în pericol.

În final, poetul sugerează că mama poate fi o sursă de inspirație și de încredere, iar dragostea și devotamentul ei pot fi o sursă de putere și susținere în viața noastră. El sugerează că trebuie să prețuim și să iubim mamele noastre și să le respectăm pentru sacrificiul și devotamentul lor necondiționat.

În concluzie, „Mama” este o poezie profundă și emoționantă despre dragostea și devotamentul unei mame față de copilul ei. Poezia sugerează că legătura dintre o mamă și copilul ei este una puternică și inegalabilă, iar dragostea necondiționată a mamei poate oferi putere și susținere în cele mai grele momente ale vieții. Mesajul profund al poeziei ne îndeamnă să prețuim și să iubim mamele noastre și să le respectăm pentru sacrificiul și devotamentul lor necondiționat.