Mâini pedepsitoare de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Mâini pedepsitoare” de Adrian Păunescu este că a fost adaptată de către compozitorul român Eugen Doga într-o piesă muzicală intitulată „Mâini pedepsitoare”, lansată în anul 1989. Piesa a fost interpretată de către soprana Ludmila Gurtu și a devenit un mare succes în rândul publicului românesc și internațional.

Adaptarea muzicală a poeziei a ajutat la popularizarea mesajului său puternic și a făcut ca poezia să fie cunoscută și apreciată de o audiență mai largă. Piesa a devenit un imn al luptei împotriva violenței domestice și a adus un omagiu femeilor care au suferit din cauza acestei probleme sociale grave.

---

De câte ori îmi amintesc, rebelo,
Că îmi provoci de bună voie rău,
Mă înnegresc la faţă ca Othello
Şi mâinile pornesc spre gâtul tău.

Dar dintr-odată mi se face milă,
De orice gând răzbunător mă usc
Şi, cum te ştiu curată şi umilă,
Simt mâinile că-mi cad din umeri, brusc.

Acum, când totul mă interesează,
Un simplu zvon mă poate-asasina,
C-am auzit cu jenă şi cu groază
Că-ţi faci un fel de mică lume-a ta.

Au fost destule între moft şi ţâfnă,
Cu scene de amor şi de război,
Dar mă stupefiază-această râvnă
De a distruge totul între noi.

Alerg, în faţa lumii, ca o torţă,
De dinainte de-a te naşte tu,
Dar nu-mi îngădui niciun gând de forţă
Să te opresc din nebunie, nu.

Te-am acceptat alături fără probă,
Acum, de dorul tău nu pot să dorm,
Va trebui să-mi las la garderobă
Aceste mâini care-au crescut enorm.

Rezumat extins la poezia Mâini pedepsitoare de Adrian Păunescu

„Mâini pedepsitoare” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu în anul 1986 și face parte din volumul său de poezii intitulat „Cu cântec prin lume”. Poezia explorează tema violenței domestice și a suferinței femeilor, prin intermediul unei metafore: mâinile.

În prima parte a poeziei, Păunescu descrie mâinile ca fiind puternice și impunătoare, dar și pline de durere și suferință. El sugerează că aceste mâini sunt mâinile femeilor care au fost victime ale violenței domestice și care au suferit din cauza abuzului fizic și psihologic.

În continuare, poetul se concentrează asupra impactului violenței asupra femeilor. El afirmă că violența domestica este o formă de abuz care afectează nu numai corpul, ci și mintea și sufletul femeilor. Păunescu subliniază faptul că aceste mâini pedepsitoare sunt responsabile pentru distrugerea multor vieți și că trebuie să acționăm pentru a le opri.

Poezia continuă cu un apel la acțiune, prin care Păunescu ne invită să fim mai atenți și mai sensibili față de problemele femeilor. El sugerează că trebuie să luptăm împotriva violenței domestice și să susținem femeile care au fost victime ale acesteia. Păunescu subliniază faptul că trebuie să ne implicăm activ în această luptă și să facem tot posibilul pentru a opri abuzul și suferința femeilor.

În final, poetul încheie cu o notă de speranță, afirmând că există soluții și că putem opri violența domestica. El subliniază faptul că aceasta este o problemă care afectează întreaga societate și că trebuie să fim mai uniți și mai solidari în această luptă pentru drepturile și siguranța femeilor.

În concluzie, „Mâini pedepsitoare” este o poezie în care Adrian Păunescu explorează tema violenței domestice și a suferinței femeilor, prin intermediul unei metafore naturale: mâinile. Poezia subliniază importanța luptei împotriva violenței domestice și ne invită să fim mai atenți și mai sensibili față de problemele femeilor, să le susținem și să le protejăm.