Maimuţoiul, dobitoacele şi Vulpea de La Fontaine

Fabula „Maimuţoiul, dobitoacele şi Vulpea” de Jean de La Fontaine este o alegorie despre cât de importantă este inteligența și șiretenia în viață.

În fabulă, maimuțoiul este personajul principal, care încearcă să-i învețe pe dobitoacele din pădure cum să se apere de vânătorii care îi prind. Cu toate acestea, dobitoacele sunt prea ușor de păcălit și nu înțeleg ce trebuie să facă pentru a supraviețui.

Vulpea, în schimb, este mult mai șireată și găsește mereu soluții ingenioase pentru a se feri de vânători. Ea îl sfătuiește pe maimuțoi să nu își mai bată capul cu dobitoacele și să se concentreze asupra propriei sale siguranțe.

În cele din urmă, maimuțoiul își dă seama că nu poate schimba natura dobitoacelor și că cel mai bine ar fi să își folosească inteligența pentru a se salva pe sine.

Fabula subliniază importanța gândirii strategice și a adaptării la situații noi și neașteptate.

---

La moartea Leului, jivinele
S-au adunat cu liota întreagă
Şi nici nu încetaseră suspinele
C-au şi purces alt rege să-şi aleagă.
De cum sosi coroana din tezaur,
Păzită de năprasnicul balaur,
O şi-ncercă întâi şi-ntâi un Taur.
Dar cum nu-i încăpea pe căpăţână,
Coroana mai trecu din mână-n mână.

Cu mare-nfrigurare, fiecare
Găsea că e prea mică sau prea mare.
Venind curând un Maimuţoi la rând,
O încercă şi dumnealui, râzând.
Făcu întâi o mare temenea
Şi, ca prin cerc, trecu, vârtej, prin ea.
Cum poznele plac gloatei, se-nţelege,
Jivinele l-aleseră ca rege.

Văzându-l suveran pe-acel netot
Şi-n gândul ei căindu-se de vot,
Vicleana Vulpe-i spuse, într-o doară:
– Măria Ta, am dat de o comoară!
Comorile, ce mai la deal la vale,
Chiar pravila le dă Măriei Tale…
Iar Craiul, după bani jinduitor,
Ţinu să o şi vadă în persoană,
Dar – zdup! – se pomeni într-o capcană…
Şi Vulpea spuse-n faţa tuturor:
– Mai vrei şi-acum domnia, lighioană,
Când vezi că dai în gropi de căscăună?
L-au detronat, găsind că o coroană
Puţini ar merita să li se pună.

Rezumat extins la fabula Maimuţoiul, dobitoacele şi Vulpea de La Fontaine

Fabula „Maimuțoiul, dobitoacele și Vulpea” de La Fontaine începe cu o maimuță care stătea singură și plângea, dorind să aibă un alt animal ca să-i fie tovarăș. În acel moment, trecând pe lângă ea, treceau un urs și un lup care râdeau de ea, spunându-i că nu merită să aibă un prieten. Maimuța nu s-a lăsat descurajată și a întâlnit o broască care se oferă să-i fie prietenă, dar ursul și lupul o încurajau să refuze oferta.

Maimuța a vrut să încerce și a plecat împreună cu broasca să se joace, dar nu a reușit să se distreze pentru că nu aveau nicio activitate comună. A doua zi, ea întâlnește o vulpe și îi spune dorința ei de a avea un prieten. Vulpea, care era o șmecheriță, a profitat de situație și i-a spus maimuței că, pentru a-și face prieteni, trebuie să se deghizeze și să se comporte ca ei.

Maimuța a încercat să imite animalele din pădure și a fost aproape prinsă de către vânători, însă a fost salvată de vulpe, care i-a arătat că trebuie să fie ea însăși și să-și găsească prieteni asemănători cu ea. În cele din urmă, maimuța a găsit o mulțime de prieteni într-un grup de maimuțe, iar vulpea a rămas singură și înțeleaptă.

Fabula învață că adevărații prieteni sunt cei care ne acceptă așa cum suntem și că nu trebuie să ne schimbăm pentru a fi acceptați într-un grup.