Măi române de Grigore Vieru

Poezia „Măi române” a fost publicată în anul 1972, în timpul regimului comunist din România. Aceasta a fost interpretată de mulți drept un îndemn la păstrarea și respectarea tradițiilor și valorilor naționale într-un context în care acestea erau subminate de politicile impuse de regimul comunist.

Poezia a devenit o adevărată emblemă a luptei pentru libertate și democrație în România, fiind recitată în mod special la manifestațiile de protest împotriva regimului comunist, inclusiv în timpul Revoluției din 1989.

În poezie, autorul îi adresează un apel emoționant României și românilor să păstreze valorile naționale, să nu le uite limba, tradițiile și istoria, pentru a putea rămâne fideli propriei identități culturale și naționale.

Grigore Vieru a fost un important poet și scriitor moldovean, cu o carieră impresionantă de peste 50 de ani. În cadrul operei sale, acesta a abordat teme precum iubirea, viața și moartea, fiind cunoscut și pentru poeziile sale cu caracter patriotic.

---

Nu-i pe lume om frumos
Că românul ruşinos!
Măi române, măi frăţâne,
Ce ai tu de la ruşine?!
Că păgânul tor mai rău,
Mai rău urcă-n capul tău;

Nu-i pe lume om blajin
Că românul cel creştin
Măi române şi măi frate.
Ce câştigi din bunătate?!
Cine-a vrut, cine-a poftit
Zilele ţi-a otrăvit!

Cât îi lumea Domnului
Răbdător ca tine nu-i!
Măi române, frăţioare,
Din răbdare ce ai oare?!
Decât lanţul vechi pe os,
Decât timpul scorburos!

Cât îi lumea-n lung şi-n lat
Om mai paşnic n-am aflat!
Măi române, măi creştine,
Că eşti paşnic este bine!
Dar tu mori şi eu tot mor.
Ce-avem noi din pacea lor?

Rezumat extins la poezia Măi române de Grigore Vieru

Poezia „Măi române” scrisă de Grigore Vieru este o pledoarie pentru menținerea și respectarea valorilor naționale și a tradițiilor românești. Autorul face o critică aspră la adresa celor care își neglijează propria cultură și se lasă seduși de influențele străine, afirmând că românii trebuie să rămână fideli identității lor naționale. Poezia este alcătuită din șase strofe, fiecare având câte patru versuri, cu o rimă simplă (ABCB).

În prima strofă, autorul descrie frumusețea și bogăția țării noastre, subliniind importanța și valorile sale. În strofa a doua, el face o comparație între natura înfloritoare și viața zbuciumată a omului modern, care și-a pierdut legătura cu natura și valorile tradiționale. Strofa a treia este o invitație către cititor de a se întoarce la tradiții și la valorile strămoșești, în timp ce în strofa a patra autorul critică transformările prin care a trecut societatea românească și disprețul față de tradițiile și valorile naționale.

În strofa a cincea, Grigore Vieru face o apelare către tineretul român, indemnându-i să își redescopere rădăcinile și să își păstreze identitatea națională. În final, în ultima strofă, autorul subliniază importanța și frumusețea limbii române, care este o comoară pentru întreaga națiune.

Poezia „Măi române” este o pledoarie puternică pentru menținerea și respectarea valorilor naționale și a tradițiilor românești, reprezentând un mesaj puternic și actual pentru întreaga societate.