Fabula „Măgarul purtător de moaște” de La Fontaine este o critică a superstițiilor și credințelor populare care nu sunt susținute de logică sau rațiune.
În această fabulă, un măgar este trimis să poarte o statuie a unei zeițe la un loc de pelerinaj. Pe drum, întâlnește animale care încearcă să-l convingă să nu mai continue drumul, afirmând că zeița nu poate fi atât de puternică încât să-i protejeze pe toți pelerinii și că este inutil să facă această călătorie. Cu toate acestea, măgarul continuă să meargă și ajunge la destinație.
Această fabulă subliniază importanța rațiunii și a discernământului în fața credințelor populare și a superstițiilor, încurajând oamenii să gândească independent și să nu se lase influențați de influențe nefondate sau nejustificate.
Ducând pe drum, odată, o raclă cu relicve,
Măgarul îşi umfla cu fală nările,
Crezând cu biata minte a ţanţoşei lui tigve
Că pentru el sunt toate: şi smirna şi cântările.
Dar un drumeţ, văzându-i greşeala, i-ar fi spus
Catârului ce, ţanţoş, privea în jur de sus:
– Jupâne Măgărilă, din păcate,
Cântările şi smirna şi tămâia
Şi tot alaiul ăsta sunt doar pentru momâia
Pe care tu o duci ca prostu-n spate!
Când judele e prost şi căscăui,
Nu-i bai: saluţi în el doar roba lui.
Rezumat extins la fabula „Măgarul purtător de moaște” de La Fontaine
Fabula „Măgarul purtător de moaşte” de La Fontaine prezintă povestea unui măgar care este însărcinat să transporte o icoană a Maicii Domnului la biserică. El se crede mai important decât este în realitate şi îşi imaginează că oamenii se închină lui, nu icoanei. În timpul călătoriei, măgarul este bătut de un băiat care îi spune că nu el este venerat, ci icoana pe care o poartă.
Măgarul îşi dă seama că a greşit şi încearcă să se îndrepte, dar pe drum întâlneşte un lup care îi spune că ar trebui să fie mândru de faptul că poartă icoana, pentru că este mai important decât celelalte animale din pădure. Măgarul se lăsa înşelat de vorbele lupului şi îşi continuă drumul cu mândria lui crescută.
Pe drum, măgarul este din nou bătut, de data aceasta de nişte oameni care se simt ofensaţi de faptul că el poartă icoana. Măgarul înţelege că a făcut o greşeală şi începe să se roage la Maica Domnului să-l ierte. În cele din urmă, ajunge la biserică, dar nu mai are atitudinea mândră pe care o avea la început.
Moralul fabulei este că oamenii ar trebui să-şi cunoască locul în lume şi să nu se considere mai importanţi decât sunt în realitate. Este important să avem modestie şi să ne tratăm pe toţi cu respect, indiferent de poziţia noastră socială sau de statutul nostru.
Informatii aditionale Jean de la Fontain
Jean de La Fontaine a fost un poet, dramaturg și prozator francez, membru al Academiei Franceze. A rămas cunoscut în istoria literaturii îndeosebi pentru fabulele sale.
Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l nici pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „Greierele și furnica”, „Corbul și vulpea”, „Lupul și mielul” etc. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp.
