Una dintre trăsăturile fabulelor lui La Fontaine este satira socială, iar fabula „Măgarul galeş” nu face excepție. În această poveste, La Fontaine satirizează aristocrația franceză și politica de la curtea regală. Măgarul reprezintă clasa aristocratică și încrezută, care este mândră de înfățișarea sa și crede că este deasupra celorlalte animale.
La Fontaine face aluzie la corupția și lipsa de respect a aristocrației prin descrierea măgarului ca fiind „Gales”, ceea ce sugerează că măgarul este un nobil francez care se crede superior. De asemenea, fabula evidențiază și ideea că aparențele pot fi înșelătoare, iar adevărata putere vine din interior, nu din exterior.
Ca să se facă mai iubit,
Măgarul pe stăpân l-a măgulit.
„Ce-i asta? se întreabă el,
Că javra aia de căţel
Trăieşte cu stăpânii-n dormitor,
De parc-ar fi copilul lor,
Pe când spinarea mea s-alege
Numai cu joarde şi ciomege?
Face frumos, cu labele-atârnate,
Şi-l pupă toţi şi nimenea nu-l bate.
Dacă atât ajunge, mă învăţ
Să fac ca el şi eu, să mă răsfăţ.”
La gândul ăsta, cel mai fericit,
Stăpânul s-a şi pomenit
Că-l mângâie măgarul pe bărbie,
Cu o copită grea, cu stângăcie,
Trăgând-o dintr-o murdărie,
Şi, ca să fie şi mai mângâios,
Cu zbierătul lui lung, melodios.
Însă, în loc de zahăr şi bomboane,
Pun-te pe el cu bâta, măi Ioane.
Povestea este toată:
Să nu-ţi schimbi firea dată
Cu alta-mprumutată.
Rezumat extins la fabula Măgarul galeş de La Fontaine
Fabula „Măgarul galeş” de La Fontaine relatează întâmplarea unui măgar care se credea frumos și dorea să se facă remarcat în fața altor animale din pădure. Pentru aceasta, măgarul găsește o soluție: își împleticește vocea și începe să cânte cât mai frumos cu putință, laudându-se pe sine și înjurându-i pe ceilalți. Măgarul era convins că vocea sa este atât de frumoasă încât aștepta să fie lăudat de ceilalți animale din pădure, însă, în schimb, este luat în râs și huiduit.
Moralitatea acestei fabule este că nu ar trebui să încercăm să fim ceea ce nu suntem și să ne acceptăm defectele și calitățile așa cum sunt. A încerca să impresionăm pe ceilalți și să ne construim o imagine falsă poate duce la umilință și dispreț din partea celor din jur.
În același timp, fabula ne amintește că nu trebuie să fim aroganți și să judecăm pe alții după aparențe, căci frumusețea exterioară nu este un indicator al caracterului și nici al capacității de a face lucruri bune.
Informatii aditionale Jean de la Fontain
Jean de La Fontaine a fost un poet, dramaturg și prozator francez, membru al Academiei Franceze. A rămas cunoscut în istoria literaturii îndeosebi pentru fabulele sale.
Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l nici pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „Greierele și furnica”, „Corbul și vulpea”, „Lupul și mielul” etc. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp.
