Măgarul de Alecu Donici

Fabula „Măgarul” de Alecu Donici este o satiră socială care descrie relațiile dintre oameni și animale. Aceasta urmărește povestea unui măgar care dorește să devină mai mult decât un simplu animal de povară și care își asumă rolul de învățător și lider al celorlalte animale. El încearcă să le dea lecții de moralitate și să-i învețe pe ceilalți să se ridice împotriva asupririi oamenilor. Cu toate acestea, măgarul descoperă că animalele sunt prea prostești pentru a înțelege ideile sale și că sunt mult mai interesați de hrana și confortul lor decât de eliberare.

Prin această fabulă, Donici critică societatea din acea perioadă care era dominată de interese egoiste și lipsită de valori morale. Fabula subliniază importanța educației și a educației civice în formarea unui caracter puternic și înțelept.

---

La un ţăran era o vită de măgar,
Cu care el la toţi se lăuda;
Căci în părerea lui prea bine se purta.
Şi pentru că-mprejur era tot codri mari,
Apoi ca nu cumva, păscând, să rătăcească

Măgarul lăudat,
Şi totodată vrând ca să-l împodobească,
Un zurgălău la gât ţăranul i-au legat;
Măgarul s-au făcut măreţ şi îngâmfat.
(De decoraţii el pesemne auzise,

Că prea se fudulise.)
Dar rangul nou au fost lui spre osândă mare.
(Urmează şi la noi această întâmplare.)
Eu însă mai întâi dator sunt să vă spun,
Că în purtări era măgarul nu prea bun;

Iar pân’ la zurgălău el bine petrecea.
Prin ţarini, prin grădini, prin curături umbla,

Păştea, se-ndestula;
Ş-apoi cam pe furiş acasă se-ntorcea.
Acum însă mai rău măgarul petrecea.

Pentru că rangul nou,
Sunând prin zurgălău,

Chema când pe vecin cu vro despicătură
Să deie pe măgar afar’ din curătură,
Când pe stăpânul său cu jărdia în mână,

Să-l scoată din grădină;
Apoi şi pe jitar,

Să-i rupă coastele cu parul din ogoară,
Încât bietul măgar,
Stâlcit şi osândit, rămase mai să moară.

Şi oamenii acei la rang înaintaţi
Păţesc asemene, când sunt interesaţi;

Pentru că rangul nou,
Lor este zurgălău,
Ce sună de departe
Vădindu-le a lor fapte.

Rezumat extins la fabula Măgarul de Alecu Donici

„Măgarul” este o fabulă scrisă de Alecu Donici, publicată în 1848. Aceasta descrie povestea unui măgar care își dorea să fie iubit și apreciat de oameni și animale, dar din cauza caracterului său încăpățânat și lipsit de răbdare, nimeni nu-l iubea.

Măgarul observă că toți cei din jurul său primesc cadouri și se gândeste că dacă va face același lucru, oamenii și animalele îl vor iubi. El își aduna economiile și cumpără un sac de banane pe care îl poartă cu el prin sat, oferind câte o banana fiecărui locuitor.

Cu toate acestea, oamenii și animalele îl evită încă și mai mult, întrucât măgarul își pierde răbdarea și începe să bată cu picioarele și să-i alunge pe toți cei care nu îi acceptă cadourile.

Moralul acestei fabule este că oamenii și animalele nu sunt atrași de cadouri, ci de personalitatea și comportamentul cuiva. Este important să fim toleranți, răbdători și să ne purtăm cu respect față de ceilalți.

Această fabulă a fost inspirată de o poveste populară indiană și este un exemplu clasic de învățătură morală transmisă prin intermediul poveștilor scurte.