Poetul national Tudor Arghezi

Un fapt divers interesant despre poezia „Mă uit la flori” de Tudor Arghezi este că aceasta face parte din colecția sa de poezii intitulată „Vorbește vinul,” publicată în 1935. Această colecție este renumită pentru abordarea sa profundă a temei vinului și a efectelor acestuia asupra minții și a sufletului uman.

Poezia „Mă uit la flori” din această colecție prezintă o imagine a unui moment de contemplare și de meditație a autorului în grădina sa, în timp ce se uită la flori. El observă culorile, formele și frumusețea florilor și descrie această experiență într-un limbaj poetic bogat și evocativ.


Ma uit la flori, ma uit la stele:
Esti chinul dulce al tristetii mele.
Ma uit in mine, ca intr-o chilie,
Ma uit in ceruri, in imparatie,
Ma uit in gol, ma uit in vizuini.
Te caut printre spinii din gradini,
Dau buruienile de-o parte, de otrava,
Si pipai locul urmei tale cu zabava.
Strabat calare sesul, cucuruzul:
Te caut cu vederea, cu auzul.
Ma plec la tranfafiri si le miros
Bobocii din tulpinile de jos.

Fusesi in toate si te-ai dat in laturi.
Incerc sulfina:tu trecusi alaturi.
Intreb plapandele verbine.
Ele raspund ca stie patlagina mai bine.
Zisei soparlei:”A trecut pe-aici?”
Ea m-a trimis la serpi si licurici.
Si neprimind raspuns nici de la stupi,
Ma iau dupa vulturi si lupi.

Am colindat mosia-n lung si lat
Si-am scoborat din leat in leat
Si, ostenit in ravna si puteri,
N-am dat de tine nicaieri.
Oriunde-ncep a cerceta
Trecuse alba, chiar atuncea, umbra ta.
Taria-i de beteala si salba langa salba.
Mi s-a parut odata ca ai fost o nalba.

Dar auzind o soapta, m-am intors:
Vorbise vantul intr-un lan de orz…
„Omul cu soimul cauta mereu
Raspantia lui Dumnezeu.
Noi o vedem in camp si in livede.
El singur are ochi si nu o vede.”

Cu juramantul mortii, cel fara iertaciune,
Toate il stiu pe Domnul:nici una nu mi-l spune.

Rezumat extins la poezia Ma uit la flori de Tudor Arghezi

Poezia „Mă uit la flori” de Tudor Arghezi este o creație poetică care oferă o incursiune în universul contemplativ al autorului, în care natura și frumusețea sa sunt aduse în prim-plan. Această poezie face parte din colecția „Vorbește vinul,” publicată în 1935, și reprezintă un moment de reflecție și de meditație în fața frumuseții naturii.

Poezia începe prin a prezenta o imagine a autorului care se oprește în grădina sa pentru a observa și a contempla florile. El descrie detaliile florilor, de la culorile lor la formele delicate, și simte bucuria și liniștea în această experiență de observare.

Autorul folosește un limbaj poetic bogat și evocativ pentru a transmite senzațiile sale în fața frumuseții naturii. Prin intermediul acestui moment de contemplare, el atinge o conexiune profundă cu lumea naturală și redescoperă valoarea esențială a frumuseții simple și autentice.

Această poezie sugerează că frumusețea se găsește adesea în lucrurile mici și în momentele simple, și că observarea atentă a naturii ne poate aduce bucurie și înțelegere. Este o meditație asupra frumuseții efemere a lumii naturale și o invitație către cititori să își îndrepte atenția către lucrurile frumoase din jurul lor.

În concluzie, „Mă uit la flori” de Tudor Arghezi este o poezie care celebrează frumusețea naturii și invită la contemplare și la conectarea cu lumea înconjurătoare. Ea ne amintește că frumusețea poate fi găsită în cele mai simple detalii și ne încurajează să ne bucurăm de aceste momente de conexiune cu natura.

Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi

Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.

Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.