M-am dus departe de Alexandru Macedonski

O curiozitate legată de poezia „M-am dus departe” de Alexandru Macedonski este aceea că poezia a fost publicată pentru prima dată în volumul său de versuri intitulat „Cartea de aur a poeziilor” din 1890, dar nu sub numele său original. Poemul a fost publicat cu titlul „Lectura unui manuscris vechi” și a fost atribuit în mod fals poetului francez Charles Baudelaire. Această greșeală a fost ulterior corectată și poezia a fost reintitulată „M-am dus departe”.

De asemenea, poezia a fost considerată de criticii literari ca fiind una dintre cele mai reprezentative poezii ale stilului simbolist în poezia românească, fiind adesea citată în studiile și analizele literare care abordează această perioadă a literaturii românești.

M-am dus departe-n lumea cugetării,
Dezgrăniţat-am lumile simţirii
Şi desluşit-am fundurile zării…
Lăsat-am omul pradă omenirii,

Ghicit-am vieţi oriunde e lumină,
Lumină unde cugetul n-atinge,
Dar ce folos? Tot omul mă învinge,
Şi tot ca el, e inima mea plină.

Cărări în van croitu-mi-am prin stele,
Zadarnic zborul în sus mi se tot duce,
Nu le pricep, nu mă pricep nici ele.

Rezumat extins la poezia M-am dus departe de Alexandru Macedonski

„M-am dus departe” este o poezie scrisă de Alexandru Macedonski în stilul său caracteristic, simbolist, în care explorează tema fericirii și a împlinirii personale.

Poezia începe cu o descriere a unui călător care se îndepărtează tot mai mult de locurile cunoscute și de lumea obișnuită, căutând ceva diferit și mai profund. Acest călător își pune întrebări despre natura fericirii și a împlinirii personale și încearcă să găsească răspunsuri la aceste întrebări prin călătoriile sale.

În versurile ulterioare, poezia explorează ideea că fericirea și împlinirea personală nu pot fi găsite în lucruri materiale sau în succesul social, ci în experiențele interioare și în căutarea de sine. Călătorul ajunge la concluzia că „m-am dus departe de mine însumi / și numai pe mine m-am găsit”.

Poezia este caracteristică stilului simbolist, folosind imagini simbolice pentru a ilustra ideile complexe și abstracte. De exemplu, descrierea naturii care se schimbă pe măsură ce călătorul se îndepărtează de lumea obișnuită poate fi interpretată ca o metaforă pentru schimbările interioare și transformările personale prin care trece călătorul.

În general, poezia „M-am dus departe” poate fi interpretată ca o meditație asupra naturii fericirii și împlinirii personale și a căutării interioare a sinelui. Poetul transmite ideea că fericirea și împlinirea personală nu pot fi găsite în lumea exterioară, ci trebuie căutate în interiorul nostru, iar această căutare poate fi adesea dificilă și plină de riscuri, dar poate conduce la descoperirea sinelui și a adevărului personal.