Lupul și păstorul de Ivan Krâlov

Un fapt interesant despre fabula „Lupul și păstorul” este că aceasta a fost una dintre primele lucrări publicate de Ivan Krâlov, care avea doar 18 ani când a scris fabula. Aceasta a fost publicată pentru prima dată în 1783, într-o colecție de fabule intitulată „Povestiri morale pentru copii și tineret”.

De-a lungul timpului, această fabulă a fost adaptată în diferite forme, inclusiv într-un film de animație sovietic din 1941 și într-o versiune pentru copii intitulată „Lupul și păstorul” în 1971.

În plus, această fabulă este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Ivan Krâlov și este încă populară în prezent. Aceasta este apreciată pentru mesajul său puternic despre consecințele minciunii și pentru promovarea valorilor morale în societate.

În concluzie, fabula „Lupul și păstorul” este o poveste cu o morală importantă despre consecințele minciunii și despre puterea de a spune adevărul. Aceasta poate fi o lecție valoroasă pentru copii și adulți și poate ajuta la promovarea unei atitudini pozitive și a unei stări mentale sănătoase în societate.

---

Lupul oarecând,
Lângă stână stând
Şi prin gard privind,
Au văzut ciobanul alegând un miel,
Ce au fost mai gras,
Şi tăindu-l făr’ de milă, l-au pus frumos în frigare,
Iar câinii se uita stând lângă el.

Deci lupul, oftând, în lături s-au tras,
Zicând către câini cu ciudă prea mare:
„O! să fi mâncat eu mielul, ce calabalâc aţi face,
Iar păstorul îl şi frige şi stâna cată şi tace!”
Aşa şi stăpânitorii dau porunci cu străşnicie,
Să nu jăcuim poporul, că vom cădea în urgie.

Aşa şi sânţii călugări ne spun din amvon cuvinte,
Să nu iubim avuţie, că iadul ne va înghite.
Şi apoi ei însuşi fac
Cu noi cum li-i mai pe plac.
Deci şi noi dup-a lor pildă pe cine putem jupim,
Iar în Săptămâna Mare câteodată ne spăsim,
Şi iarăşi păcătuim.
Motanul şi bucătarul
de Constantin Stamati

Un oarecare bucătar, fiind şi cam învăţat
Şi foarte evlavios,
Într-o zi s-au dus la crâşmă în sat,
Iar în cuhne au lăsat
Pe-al său motan credincios
Bucatele să păzească de şoarecii stricători
Şi de guzganii răpitori.

Dar întorcându-se vede,
Şi nu poate crede,
Găsind motanul pe masă,
Ce se trudea mâncând
Şi spârcuind
O găină grasă.
Atunci el, ca un orator şi ca un om învăţat,
Au strigat:
„Oh, motane mâncăcios! Oh, tâlhar făr’ de lege!
Nu te temi de Dumnezeu, lăcomia să te-aplece,
Onorul să-ţi feşteleşti, făcând lucru de ruşine,
Mâncând bucate străine!
Sau poate că ai uitat
Că toţi vecinii vor zice că motanul cel smerit,
Ce ni se părea cinstit
Şi ruşinos,
Îi ca un lup mâncăcios,
Şi trebuia izgonit sau îndată spânzurat!

Când eu către toţi aşa te-am lăudat,
Că motanul meu
Se teme de Dumnezeu…”
Motanul însă ascultă aceste sfaturi şi tace,
Forcăieşte şi mănâncă, căci găina-i place.
Acole ritorul nostru nu ştie ce să mai zică,
Căci motanul tot ascultă, tace mulcu, tot mănâncă…

Iar eu bucătarului i-aş zice
Să nu umble cu vorbe înţelepte,
Dacă nu vrea motanul să-i mănânce
Găina
Sau slănina,
Ce mai bine să-l deştepte
Cu un băţ, făr’ a-i spune multe,
Dacă vrea motanul să-l asculte.
Sunt şi mulţi din dregători
Ca motanii stricători.

Aceste pilde-nţelepte,
Pentru omul făr’ de cuget şi plin de năravuri rele,
Sunt fabule şi jucărele,
Căci într-însul fapta bună nu poate să se deştepte.

Rezumat extins la fabula Lupul și păstorul de Ivan Krâlov

Fabula „Lupul și păstorul” scrisă de Ivan Krâlov este o poveste cu o morală puternică despre consecințele minciunii și despre puterea de a spune adevărul.

În fabulă, un lup fură o oaie din turma unui păstor și fuge cu ea. Păstorul începe să urmărească lupul și îl prinde după o scurtă vânătoare. În timp ce încearcă să îl aducă pe lup înapoi la turmă, păstorul îi cere lupului să spună adevărul despre ceea ce s-a întâmplat. Lupul încearcă să mintă și să scape de pedeapsă, dar păstorul îl prinde în minciună și îl aduce înapoi la turmă.

Moralitatea fabulei este că minciuna poate avea consecințe grave și că este mai bine să spunem întotdeauna adevărul. Lupul a încercat să mintă și să scape de pedeapsă, dar a fost prins în minciună și a trebuit să își asume responsabilitatea pentru acțiunile sale.

Fabula subliniază importanța de a fi sinceri și de a spune întotdeauna adevărul, chiar dacă poate fi greu sau neplăcut. În același timp, fabula ne învață că trebuie să ne asumăm responsabilitatea acțiunilor noastre și să fim conștienți de consecințele pe care le pot avea deciziile noastre.

În general, fabula „Lupul și păstorul” ne învață să fim sinceri și responsabili și să avem curajul de a ne asuma consecințele acțiunilor noastre. Aceasta poate fi o lecție valoroasă pentru copii și adulți și poate ajuta la promovarea unei atitudini pozitive și a unei stări mentale sănătoase în societate.

Un fapt interesant despre această fabulă este că a fost adaptată într-un film de animație sovietic intitulat „Lupul și păstorul” în anul 1941. Filmul, regizat de Ivan Ivanov-Vano și Lev Atamanov, a fost un succes de box office în Uniunea Sovietică și a fost apreciat pentru animația sa frumoasă și pentru adaptarea fidelă a fabulei.