Lupul şi motanul de Alecu Donici

Un fapt divers interesant despre fabula „Lupul și motanul” de Alecu Donici este acela că aceasta a fost adaptată în diferite moduri și a inspirat mai multe opere de artă, inclusiv un desen animat produs de studioul Soyuzmultfilm în anii ’70. Adaptarea animată a fabulei a devenit foarte populară în Europa de Est și a fost difuzată în întreaga lume, ajungând să fie cunoscută de o mare varietate de publicuri. De asemenea, fabula a fost adaptată și în diferite piese de teatru pentru copii, în care a fost pusă în scenă și interpretată într-un mod interactiv și educativ.

---

Un lup odată au intrat,
De frică, nu de voie bună,
Scăpând viaţa, la un sat.
El se gonea din urmă

De către vânători cu puşte înarmaţi
Şi câini întărâtaţi;
Iar un aşa alai să nu dea Dumnezeu
Nici la vrăjmaşul meu.
În deznădăjduire,

Sărmanul lup căta oriunde mântuire
Şi, întâlnind pe un motan,
Prieten de mai an,
Îi zice: „Frăţioare!

Tu nu ştii undeva aici a mea scăpare?”
– Ba ştiu – răspunse el – aleargă la Trifan,
Că este foarte blând şi milostiv ţăran.
– Oh! nu pot, către dâns’ sunt tare vinovat,
Căci astă-iarnă lui viţica i-am mâncat.

– Apoi dă fuga la Arvinte,
El este un ţăran şi vrednic şi cuminte.
– Cu dânsul iarăşi sunt smintit,
Pentru c-adeseori lui oi am spârcuit.
– Aşadar ce să faci? La vornicul bătrân
Aleargă, că e bun şi primitor român.

– Nici la acesta n-am obraz,
Lui an cu nişte miei i-am fost făcut necaz.
– Apoi dar, cumătre, nu-i bine.
Şi ce nădejde ai aice pentru tine,
Când tu cu toţii eşti stricat
Şi numai singur vinovat:
Culege dar ce-ai semănat!

Rezumat extins la fabula Lupul şi motanul de Alecu Donici

Fabula „Lupul și motanul” de Alecu Donici este o poveste care ne învață că vanitatea și aroganța pot duce la pierderea unor oportunități importante și că inteligența și înțelepciunea sunt adesea mai valoroase decât forța fizică.

În această fabulă, un lup și un motan se întâlnesc și încep să discute despre cine este mai puternic și mai important. Lupul se laudă cu puterea sa fizică și cu abilitățile sale de vânător, în timp ce motanul se laudă cu agilitatea și vicleșugul său. În cele din urmă, cei doi decid să își demonstreze abilitățile prin a prinde o rață.

Lupul sare imediat în apă și începe să înoate spre rață cu toată forța sa, dar înainte să ajungă la ea, aceasta se ridică și zboară departe. Motanul își dă seama de greșeala lupului și își folosește inteligența pentru a găsi o soluție mai bună. El îi cere lupului să se așeze într-un loc unde rața trebuia să treacă și se urcă pe spatele acestuia, așteptându-și prada.

Când rața trece pe deasupra lor, motanul sare în sus și o prinde în ghearele sale agere, arătându-și astfel inteligența și abilitatea de a găsi soluții ingenioase. Lupul este uimit de abilitățile motanului și își dă seama că aroganța sa l-a făcut să piardă o oportunitate importantă de a prinde prada.

Această fabulă ne învață că vanitatea și aroganța ne pot împiedica să vedem oportunitățile care ne stau în față și că inteligența și înțelepciunea pot fi mai valoroase decât forța fizică. Este important să fim modesti și să recunoaștem valorile și abilitățile celorlalți și să nu ne crezi mai importanți decât suntem.

În concluzie, fabula „Lupul și motanul” ne oferă o lecție importantă despre importanța inteligenței și înțelepciunii și despre pericolele aroganței și vanității. Această fabulă rămâne populară și astăzi, fiind o sursă de inspirație și învățătură pentru copii și adulți deopotrivă.