Lupul şi mielul de La Fontaine

Fabula „Lupul şi mielul” de La Fontaine, publicată pentru prima dată în 1668, este una dintre cele mai cunoscute și mai citate fabule ale autorului.

Povestea începe cu un lup care încearcă să găsească o scuză pentru a mânca un miel pe care îl vede într-un câmp. Încercând să-și justifice acțiunile, lupul îi spune mielului că este nevoit să-l mănânce, deoarece acesta a început să-l insulteze. Mielul, care nu avea cum să fi insultat lupul, îi răspunde calm și rezonabil, încercând să-l facă pe lup să vadă că nu are nicio justificare pentru a-l mânca. În cele din urmă, lupul își găsește o altă scuză și îl mănâncă pe miel.

Această fabulă este o critică asupra abuzului de putere și a folosirii minciunii pentru a-și justifica acțiunile. În plus, ea ne învață că, în fața celor puternici, putem reuși să ne apărăm prin calm și rațiune.

Verdictul celui tare e lucru hotărât:
Vom arăta numaidecât.

Un miel, cuprins de-o sete mare,
Bea dintr-o apă curgătoare.
Un lup flămând, în drumul lui,
Ajunse-n preajma mielului.
– Cum de cutezi să-mi tulburi băutura? –
Răcni atunci, spre el, cu toată gura.
Te pedepsesc, să ştii, pentru-ndrăzneală.
– Dar, zise mielul cu sfială,
Nu-i cazul, dacă mă gândesc,
Să fiţi atât de mânios.

Uitaţi-vă că mă găsesc
Cu douăzeci de paşi mai jos
Pe cursul apei şi n-am cum
S-o tulbur eu acum…
– Ba, însuţi tu o tulburi, zbieră cumplita fiară
Şi cu un an în urmă m-ai şi făcut de-ocară.
– Pe-atunci, îi spuse mielul, n-am putut
Să fac ce-ai zis, căci nu eram născut.

Şi încă sug la sânul mamei, doară…
– E fratele-ţi, de nu eşti tu!
– Nici el nu e acela, nu –
Căci frate n-am. – Atunci, e unul dintr-ai tăi.
Vă ştiu eu cât sunteţi de răi;
Nu mă cruţaţi, cu anii,
Nici voi, nici câinii, nici ciobanii.
Zicând acestea, lupul înşfacă mielu-ndată,
Îl duce-ntr-o pădure-adâncă
Şi, fără nici o judecată,
Îl mănâncă…

Rezumat extins la fabula Lupul şi mielul de La Fontaine

Fabula „Lupul şi mielul” de La Fontaine își are originea într-o poveste populară, iar prin intermediul acestei fabule, autorul aduce o critică subtilă celor care folosesc puterea pentru a subjuga oamenii mai slabi și neajutorați. În această fabulă, un lup întâlnește un miel lângă un pârâu și îi cere să-i explice de ce apa este tulbure și nu poate să bea. Mielul îi răspunde că apa curge de sus și el este jos, ceea ce înfurie lupul, care își găsește astfel un motiv să-l înhațe și să-l mănânce. Însă mielul îi amintește lupului că nu poate să-l învinovățească pentru problema apei, pentru că el este mic și slab, iar lupul este mare și puternic. În final, lupul își găsește scuza într-un alt motiv și îl mănâncă totuși pe miel.

Această fabulă subliniază importanța abilităților retorice și a logicii în apărarea drepturilor și libertăților individuale. De asemenea, subliniază că cei puternici folosesc adesea orice pretext pentru a-și justifica comportamentul agresiv față de cei mai slabi și vulnerabili.