Lupul și mielul de Gheorghe Asachi

Un fapt interesant despre poezia „Lupul și mielul” de Gheorghe Asachi este că aceasta a fost adaptată în diferite forme în literatura română ulterioară. De exemplu, ea a fost adaptată de poetul Ion Creangă în povestea sa populară „Povestea lupului și a mieilor”. Aceasta este una dintre cele mai cunoscute și iubite povești populare românești, care a fost transmisă din generație în generație.

De-a lungul timpului, povestea „Lupul și mielul” a devenit un simbol pentru lupta dintre bine și rău și a influențat multe aspecte ale culturii românești. Acesta a fost subiectul unor piese de teatru, desene animate, cântece și alte lucrări de artă. Astfel, poezia lui Asachi a fost o sursă de inspirație pentru o serie de artiști români care au continuat să valorifice mesajul moral și valorile prezentate de această poveste.

De asemenea, fabula a fost inclusă în manualele de literatură pentru copii și este încă populară și citită astăzi, demonstrând astfel valoarea ei literară și morală, precum și durabilitatea mesajului său.

---

Orice face cel mai mare,
Dreptate-n toate are,
Precum vom videa aice
Din o fabulă ce-oi zice.

Un miel foarte însetat
S-adăpa în râu curat,
Unde lupul, cătând pradă,
Începu cu mielul sfadă,
Zicându-i cu rost turbat:
Ori de ce mă înfruntezi
Şi să turburi cum cutezi
Limpedea mea băutură?
I-au zis mielul: Doamne, iartă,
La mânie nu te-ntartă,
Mai ales dacă ai vrea
Să-nţelegi măria-ta
C-apa din sus cură-n vale
La şerbul măriei-tale;
Şi s-o turbur eu nu pot
Cu piciorul, nici cu bot!

Mi o turburi şi-acum iară,
I-au zis cruda acea fiară;
Ştiu că-n anul cel trecut
Tu de lupi ai zis bârfele!
Cum puteam să zic acele,
Când n-am fost încă născut?
Crede, doamne, că ş-acuma
Eu sug lapte de la muma.
De n-ai fost tu, apoi, zău,

Au fost un frate al tău.
Nici un frate eu nu am.
Aşadar, ţ-au fost vrun neam,
Că toţi câni, păstori şi oi
Bat din veci rebel cu noi!
Zicând ceste, îl îmbrâncă
Şi îl duce la pădure,
Unde, fără să-l înjure,
Îl despoaie şi-l mănâncă.

Rezumat extins la poezia Lupul și mielul de Gheorghe Asachi

„Lupul și mielul” este o fabulă scrisă de Gheorghe Asachi în anul 1838, care descrie relația dintre un lup și un miel.

Fabula începe cu un lup care se întâlnește cu un miel pe marginea unei râuri. Lupul, fiind un animal răpitor, își face planuri să-l atace și să-l mănânce pe miel. Cu toate acestea, el trebuie să găsească un motiv să justifice atacul său.

Lupul încearcă să găsească motive pentru a-l mânca pe miel, dar acesta își apără inocența și îi amintește lupului că nu i-a făcut niciun rău. Lupul, în schimb, își folosește puterea și intențiile rele pentru a-și obține prada.

La final, fabula se încheie cu o morală puternică. Este subliniat faptul că persoanele rele pot întotdeauna să găsească motive pentru a face rău și că trebuie să fim conștienți de acestea și să fim vigilenți în fața intențiilor lor. Este de asemenea, evidențiat faptul că trebuie să apărăm dreptatea și să nu cedăm în fața forțelor negative din jurul nostru.

Un fapt interesant despre această fabulă este că a fost inspirată dintr-un basm popular rusesc intitulat „Lupul și berbecul”. Gheorghe Asachi a adaptat povestea pentru cultura românească și a oferit o perspectivă nouă și inovatoare asupra acestei teme. Fabula a devenit o sursă de inspirație pentru alți scriitori și poeți români de mai târziu, care au continuat să exploreze temele morale și sociale abordate de Asachi în fabula sa.