Lupul și câinele de La Fontaine

Fabula „Lupul și câinele” de La Fontaine îi are ca protagoniști pe un lup și un câine care se întâlnesc într-o zi pe drum. Câinele se laudă cu stăpânul său, care îl hrănește și îi oferă adăpost, iar lupul îi răspunde că preferă libertatea și aventura sălbatică. Câinele îi spune că libertatea are și ea prețul ei, iar lupul îi dă dreptate, dar continuă să-și apere punctul de vedere.

Mai târziu, când cei doi ajung la stăpânul câinelui, acesta este tratat cu iubire și grijă, în timp ce lupul este vânat și împușcat de către oamenii stăpânului câinelui. Câinele îi amintește lupului de sfaturile sale, dar lupul își dă seama prea târziu de greșeala sa și moare.

Această fabulă își propune să ilustreze ideea că, uneori, viața liniștită și sigură poate fi preferabilă aventurii și libertății, iar unii oameni preferă să renunțe la libertatea lor în schimbul confortului și siguranței. De asemenea, fabula subliniază importanța ascultării de sfaturile celor cu mai multă experiență și înțelepciune decât noi înșine.

---

Un lup slăbise într-atât,
Că rămăsese piele şi-os,
Căci stâna câinii o păzeau
Cu străşnicie mare.
El a-ntâlnit în calea sa
Un dog puternic şi frumos
Ce rătăcea, din întâmplare,
Şi l-ar fi rupt în bucăţele,
Trecându-l, lacom, prin măsele.

În luptă, însă, cine ştie
De nu avea ca să-l sfâşie
Dulău-n şale împlinit.
De el se-apropie smerit,
Făcându-i chiar un compliment,
cum că-i prosper şi corpolent.
– Dacă doreşti să fii ca mine,
La fel de gras,
Lui câinele-i vorbi –
Poţi face doar un pas.

Pădurea părăsind-o,
Are să-ţi fie bine.
Ştii doar cât sunt de răi
Toţi fraţii tăi;
De foame şi năpastă
Ameninţaţi mereu,
O duceţi foarte greu.
Staţi toţi
Cu arma la picior!

De mă asculţi,
Te-aşteaptă un splendid viitor.
– Şi pentru asta, oare,
Ce-ar trebui să fac?
– O, mai nimic,
Atâta: să stai pe lângă poartă,
Să izgoneşti milogii,
Pe cei loviţi de soartă,
Să-ţi linguşeşti stăpânii
Şi să le fii pe plac.
Vei fi plătit în chip şi fel:
Oase de pui, de porumbel
Şi dezmierdări – un sac…
Privind la câine,
Lupul îi vede gâtul ros
Şi îl întreabă:
– Ce e?
– Nimic!
– Nimic?
– Un fleac!
– Şi totuşi ce e?

– Este un semn de lanţ mai gros…
– De lanţ? se miră lupul.
Să nu poţi merge unde vrei?
– Aşa, din când în când;
Şi ce-i?
– E mult din cale-afară.
Nu-mi trebuie nicicum
Mâncărurile tale
Şi n-aş primi în dar
Pe-un preţ de felu-acesta
Nici o comoară chiar.
Pe urmă lupul fuge,
Şi fuge şi acum…

Rezumat extins la fabula Lupul și câinele de La Fontaine

Fabula „Lupul şi câinele” de La Fontaine îi are în centrul acţiunii pe Lup şi pe un Câine de pază. Lupul îşi doreşte să pună mâna pe animalele din gospodăria stăpânului câinelui, însă nu reuşeşte din cauza vigilenei şi devotamentului câinelui faţă de stăpânul său.

Lupul îl întreabă pe Câine cum reuşeşte să ducă o viaţă atât de plictisitoare, fără să se bucure de libertate şi aventură. Câinele îi răspunde că are o viaţă confortabilă, cu hrană asigurată şi fără griji, în timp ce Lupul trăieşte mereu în alertă şi cu riscul să fie rănit sau să nu găsească hrana necesară.

Lupul îi propune apoi câinelui să fugă împreună şi să devină fraţi de luptă, însă câinele îi explică că nu ar fi o idee bună, pentru că ar trebui să trăiască mereu în alertă şi să se lupte pentru a supravieţui, în timp ce viaţa lui de acum este mult mai confortabilă şi mai sigură.

Fabula ilustrează ideea că uneori, confortul şi siguranţa sunt mai importante decât aventura şi libertatea, iar deciziile pe care le luăm în viaţă trebuie să fie bine chibzuite, pentru a evita riscurile şi problemele inutile.

Această fabulă este o lecţie despre înţelepciunea în a face alegeri bune şi sănătoase, indiferent cât de tentant poate părea un alt mod de viaţă. Ea ne aminteşte că libertatea poate avea un cost, iar deciziile noastre trebuie să fie luate cu înţelepciune şi cu înţelegerea consecinţelor lor.