Lupul moralist de Grigore Alexandrescu

„Lupul moralist” este o fabulă scrisă de Grigore Alexandrescu în care se explorează tema ipocriziei şi a nedreptăţii sociale. În această poveste, un lup moralist încearcă să-i convingă pe ceilalţi animale să renunţe la obiceiul de a-şi ucide semenii pentru hrană. El îşi declară „vocaţia morală” şi se consideră „cel mai moral dintre lupi”. Dar în final, el îşi trădează principiile şi îşi mănâncă propria victimă, o oaie pe care o salvaseră împreună cu celelalte animale de la moarte.

Această fabulă evidenţiază ipocrizia şi inconsecvenţa celor care încearcă să-şi impună propriile valori şi principii asupra altora, dar care nu sunt capabili să le respecte în propriile lor acţiuni. De asemenea, această poveste pune în discuţie şi ideea că uneori există situaţii în care morala şi etica pot fi compromise în faţa necesităţii de a supravieţui.

V-am spus, cum şi se pare, de nu îţi fi uitat,
Că lupul se-ntâmplase s-ajungă împărat.
Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui
Ceea ce s-a urmat subt stăpânirea lui.
Auzind împăratul că-n staturile sale
Fac năpăstuiri multe păroşii dregători,
Că pravila stă-n gheare, că nu e deal sau vale
Unde să nu vezi jertfe mai mulţi prigonitori,
Porunci să se strângă obşteasca adunare,
Lângă un copaci mare;
Căci vrea pe unii-alţii să îi cam dojenească,
Şi-n puţine cuvinte,
Să le-aducă aminte
Datoriile lor.

Toţi se înfăţişară: şi-nălţimea lupească
Începu să vorbească
C-un glas dojenitor:
„Domnilor de tot felu! Bune sânt astea toate?
Datoriile slujbei astfel le împliniţi?
Nu aveţi nici sfială, nici frică de păcate,
Să faceţi nedreptate şi să năpăstuiţi?
Toate slujbele voastre ţara vi le plăteşte;
Încă, pe la soroace,
Câte un dar vă face.
Dar reaua nărăvire,
Ce o aveţi din fire,
Nu se tămăduieşte.

Vedeţi cu ce morţi grele
Se isprăvesc din lume
Şi cum lasă rău nume
Acei care fac rele.
Gândiţi-vă că poate veţi da cuvânt odată.
La-nalta judecată.
Gândiţi-vă la suflet, şi luaţi de la mine
Pildă a face bine.”
Ăst cuvânt minunat,
Pe care domnul lup auz că l-a-nvăţat,
Trecând pe lângă sat.
La ziua unui sfânt, când preotul citea
Şi propovăduia,
Pe mulţi din dregători, să plângă i-a-ndemnat.
„E! ce aţi hotărât, jupâni amploiaţi?
Oare-o să vă-ndreptaţi?”
Îi întrebă atunci înălţimea-mblănită,
Ce purta o manta de oaie jupuită.
„Spuneţi, o să schimbaţi purtarea-vă cea proastă?”
– „Să trăiţi la mulţi ani, dobitocia-voastră,
Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat;
Ne poate fi iertat,
Să vă-ntrebăm smerit, de vreţi a ne-arăta,
De unde-aţi cumpărat postavul de manta?”

Când mantaua domnească este de piei de oaie,
Atunci judecătorii fiţi siguri că despoaie.

Rezumat extins la fabula Lupul moralist de Grigore Alexandrescu

„Lupul moralist” este o fabulă scrisă de Grigore Alexandrescu. În această poveste, lupul se plânge animalelor din pădure că viața sa este atât de grea pentru că trebuie să vâneze pentru a se hrăni. În timp ce se plânge, îi critică pe ceilalți pentru că nu sunt productivi și nu muncesc.

Animalele din pădure îl ascultă, dar apoi îl conving pe lup să încerce să devină vegetarian. După ce încearcă să trăiască fără să vâneze, lupul ajunge să fie extrem de slab și sănătatea sa se deteriorează rapid. În cele din urmă, se întoarce la vânătoare și își cere scuze celorlalte animale pentru criticile sale.

Această fabulă subliniază importanța muncii și a găsirii unui echilibru în viață. Criticarea altora fără a înțelege situația lor poate fi nerezonabilă și dăunătoare.