Lupul bătrân de Alecu Donici

Un fapt interesant despre fabula „Lupul bătrân” de Alecu Donici este că aceasta este o fabulă deosebit de populară și apreciată în lumea literară românească. A fost scrisă în anul 1825 și face parte din colecția de fabule „Fabule sau Istoria fabuloasă”, publicată în anul 1837.

O altă curiozitate este legată de mesajul acestei fabule, care are legătură cu modul în care este văzută vârsta în societatea românească. Această fabulă a fost scrisă într-o perioadă în care oamenii mai în vârstă erau considerați adesea inutili sau neînțeleși de către cei mai tineri, iar această problemă este încă actuală și astăzi.

De asemenea, fabula „Lupul bătrân” a fost adaptată și interpretată în diverse moduri de-a lungul timpului, în contexte culturale diferite. De exemplu, această fabulă a fost adaptată în moduri diferite de către autori din alte țări, precum Rusia sau Armenia.

În plus, fabula „Lupul bătrân” este considerată a fi una dintre cele mai bune opere literare ale lui Alecu Donici, cunoscut pentru abilitatea sa de a crea personaje pline de umor și înțelepciune. Acesta este un exemplu clasic de literatură pentru copii, dar poate fi citit și de către adulți, datorită mesajului său puternic și relevanței acestuia în ziua de azi.

În concluzie, fabula „Lupul bătrân” de Alecu Donici este o poveste simplă, dar cu un mesaj puternic despre respectul față de oamenii mai în vârstă și despre importanța experienței și înțelepciunii. Această fabulă este apreciată pentru stilul său literar elegant și ușor de înțeles și pentru relevanța mesajului său, care rămâne actual și astăzi.

---

Un fabulist al nostru ne-au povestit c-odată
Se rânduise-n ţară un lup nazâr pe oi,
Dar cum ocârmuise, el încă nu ne-arată;
Şi ce isprăvi făcuse, ne lasă-a ghici noi.

Aşadar cercetarăm
Şi ne încredinţarăm

Că turma-ncredinţată acestui nazâr mare,
Prădată, ovilită,
Călcată, spârcuită,

Dup-o osândă lungă abia avu scăpare.
Luat fiind în durăt, de-o laie de cotei,
C-urechile plioştite, cu coada între vine,
Nazârul lup cu fuga se duse-n ţări străine,

Abia scăpând de ei!
Acum iar de-odată un vuiet se stârneşte,
Că după atâta vreme bătrânul lup doreşte
Să vie iar în ţară, unde-i făgăduise
Cârlanii să-l aleagă nazâr împărătesc.
Se vede că Nazârul trecutul a uitat,
Nu ştie că coteii ce-atunci l-au alungat

Acum sunt dulăi
Şi nu i-ar şedea bine

La bătrâneţe tocmai, să paţă vro ruşine!

Rezumat extins la fabula Lupul bătrân de Alecu Donici

Fabula „Lupul bătrân” de Alecu Donici îi prezintă pe un lup bătrân care se simte singur și își amintește de vremurile când făcea parte dintr-o haită. El se hotărăște să încerce să se alăture unei alte haite, dar este respins de liderul acesteia, deoarece este considerat prea vechi și nu ar mai fi de folos haitelor.

Lupul bătrân nu se lasă descurajat și își continuă căutarea unei haită potrivite. În cele din urmă, el găsește o haită formată din lupi bătrâni ca el și se alătură acesteia. Deși liderul haită nu este impresionat de el la început, lupul bătrân reușește să se facă util, ajutând la paza teritoriului și la găsirea hranei.

În cele din urmă, liderul haită își dă seama de importanța lupului bătrân și îl numește al doilea în comandă. Acesta este apreciat de ceilalți lupi pentru înțelepciunea sa și pentru experiența sa acumulată de-a lungul anilor.

Moralul acestei fabule este că, în ciuda vârstei sau a aparențelor, oamenii sau animalele pot fi utile și valoroase și trebuie tratate cu respect și considerație. De asemenea, fabula sugerează că oamenii ar trebui să acorde mai multă importanță experienței și înțelepciunii înainte de a face judecăți de valoare.

Această fabulă este un exemplu de literatură pentru copii care îi învață să prețuiască și să respecte oamenii mai în vârstă și să nu judece oamenii după aparențe. Deși este o poveste simplă, fabula „Lupul bătrân” transmite un mesaj important care rămâne relevant și astăzi.

În concluzie, fabula „Lupul bătrân” de Alecu Donici este o poveste despre înțelepciunea și valoarea experienței, despre respectul față de oamenii mai în vârstă și despre importanța de a nu judeca oamenii după aparențe. Această fabulă este apreciată pentru stilul său literar elegant și ușor de înțeles, precum și pentru mesajul său moral puternic, care rămâne relevant și astăzi.