Lună, lună nouă! de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Lună, lună nouă!” de Grigore Vieru este că aceasta a fost scrisă în anul 1970 și a fost publicată în revista „Luceafărul”, fiind inclusă mai târziu în diferite volume de poezii ale autorului.

De asemenea, poezia „Lună, lună nouă!” a fost interpretată muzical de diferiți artiști din Republica Moldova și din România, fiind inclusă în diferite albume și concerte. Versurile poeziei au fost puse în valoare prin diferite moduri artistice, cum ar fi ilustrații și prezentări teatrale.

Poezia a devenit foarte populară în Moldova și în România, fiind considerată una dintre cele mai importante creații literare ale lui Grigore Vieru. Versurile poeziei au fost utilizate în diferite evenimente și manifestații publice care promovează respectul față de natură și față de frumusețea ei. Poezia a fost studiată și analizată în școli și universități, fiind considerată o poezie emblematică pentru cultura românească.

În plus, poezia „Lună, lună nouă!” a fost inclusă în manualele școlare de limba și literatura română, fiind o creație literară importantă în educația literară a tinerilor. Aceasta a fost analizată și studiată în școli și universități, fiind o poezie care încurajează respectul față de natură și față de frumusețea ei.

---

Lună, lună nouă!
Uite flori cu rouă!
Una, două, trei,
Rupe câte vrei!

Luna le miroase,
Spune că-s frumoase!
Ah, le-ar rupe ea –
N-are cui le dă!

Rezumat extins la poezia Lună, lună nouă! de Grigore Vieru

Poezia „Lună, lună nouă!” de Grigore Vieru este o creație poetică care celebrează frumusețea și misterul nopții, prin intermediul imaginii unei luni noi. Poezia este formată din patru strofe, fiecare conținând câte patru versuri.

În prima strofă, poetul descrie imaginea unei luni noi, sugerând că aceasta este un simbol al frumuseții și misterului nopții. El subliniază importanța contemplării naturii și a redescoperirii magiei vieții, sugerând că aceasta este o modalitate de a ne conecta cu lumea înconjurătoare.

În a doua strofă, poetul descrie imaginea unui băiat care își îndreaptă privirea către luna nouă, sugerând că aceasta este o modalitate de a-și dezvolta curiozitatea și de a-și lărgi perspectiva asupra lumii. El subliniază importanța curiozității și a dorinței de cunoaștere, sugerând că aceasta poate fi o sursă de înțelepciune și de creștere personală.

În a treia strofă, poetul descrie imaginea unei lumi în care oamenii sunt preocupați doar de lucrurile materiale și de confort, sugerând că aceasta este o lume lipsită de sensibilitate și de înțelepciune. El subliniază importanța frumuseții naturii și a contemplării acesteia, sugerând că aceasta poate oferi oamenilor o perspectivă mai largă și mai profundă asupra vieții.

În ultima strofă, poetul evidențiază frumusețea și misterul nopții, sugerând că aceasta este o sursă de inspirație și de înțelepciune. El subliniază importanța contemplării naturii și a frumuseții sale, sugerând că aceasta poate oferi oamenilor o perspectivă mai largă și mai profundă asupra vieții.

În concluzie, poezia „Lună, lună nouă!” de Grigore Vieru este o descriere poetică a importanței contemplării naturii și a frumuseții ei, prin intermediul imaginii unei luni noi. Poezia sugerează că frumusețea și misterul nopții pot oferi oamenilor o perspectivă mai largă și mai profundă asupra vieții, în timp ce contemplarea naturii poate dezvolta dorința de cunoaștere și înțelepciune. Poezia subliniază importanța respectului față de natură și față de frumusețea ei, sugerând că acestea pot fi o sursă de inspirație și de înălțare spirituală.